In dialog cu Cr.G. despre rostul, farmecul si cangrena trivialitatii:

Am citi cu mult interes trivialitatea in literatura; se pare ca este o moda ce bantuie si in alte literaturi mai solid fundamentate (Fr. Germ.) decat a noastra. Ma intorc - dupa multe meandre si poticniri si cautari ale carturarilor trecuti - la constatarea plina de regret (a mea) si de cinic adevar (a lui Cioran) ca suntem o cultura mica si nu avem ce face. La fel este si olandeza si croata sau bulgara sau....sau....limbi care, ca si romana, se vorbesc doar intre granitele acelor tari si...cu rarisime exceptii - de cine stie ce specialist in limbi romanice pt care romana scoate capul cu 1/2 m. peste celelalte din familia ei, tocmai prin elementele rare, bizare si unice in felul lor ce au contaminat-o in timpul formarii sale. Asta se intampla si acum...contaminarea cu o engleza de doi bani sau cu multe tiganisme raspandite tot de ...noi ! adica mass media ce nu mai poate rasufla de prezenta zdrobitoare a coloratilor ce canta, danseaza, fac filme seriale si isi permit sa ocupe televizorul cu nunta plina de kistch si de vulgaritate a cutarui bulibasa. Culmea...ele plac strainilor care s-au despuiat de mult de propriul folclor, de traditii, de vechile mestesuguri si s-au americanizat in masa tot prin invazia de kitsch si prost gust venita de peste ocean. Deci.....cum e mai bine? sau...mai bine zis...cum se poate evita acest virus HIV al sangelui unui popor care treptat isi pierde autenticitatea, vana sanatoasa si de bun simt pt a se lasa indobitocit de spectacole proaste, de romane lamentabile sau de cantece fara noima sau muzicalitate? De multe ori imi aduce cate un olandez vreun extras de ziar sau revista cu nunta somptuoasa a Valentinei (Vally in limbaj actual) cu cutare italian in cutare castel din cutare tinut paradiziac, pe cutare vapor ultra-elegant...Cum sa-i explici strainului ca acea vedeta (frumoasa de altfel, oricum mult mai frumoasa decat o olandeza sau daneza sau englezoaica....) este o tiganca amarata din satul cutare, unde isi duce alaiul nuntasilor prin ograda cu noroi si ratze ce-ti taie calea cand nici nu te astepti. Culmea...aceste scene...produc adrenalina!!!! cuvantul magic care il pune jos pe orice occidental cu viatza si cap gol dar cu portmoneul plin si care isi cauta - din plictis - ceva care sa fie "altceva" decat ce a vazut sau trait el pana acum. Si cum sa-i explici strainului (de cele mai multe ori turist needucat) care tresara in placeri vazand tigancile de la noi dansand sau pe cutare tuciuriu alergand sprintar pe corzile tambalului ca de fapt NU asta e Romania, ca noi suntem "ceilalti" ramasi pe dinafara si despre care nu se vorbeste nicaieri. Caci nici noi nu vorbim limba altora.....exact drama unei culturi mici de care pomenea Cioran.
Zilele trecute am asistat timp de trei zile pline-ochi la un simpozion international de cultura italiana (aici la Utrecht ) tema fiind  "Futurismul, 100 de ani de la manifestul lui Marinetii si implicatiile lui istorice pana azi". Constatarile au fost pt mine clare: limba de comunicare a fost engleza si aproape numai ea. Este greu sa accepti ca un italian vorbeste fluent despre Marinetii, Boccioni, Carrà intr-o engleza f. fluenta unde citate in italiana si apoi comentarii in engleza se impletesc ca si cum ar fi o singura limba. Cum se explica asta? de ce nu poate fi si romanul atat de fluent in contacte? Simplu : cutare prof. italian - in afara studiilor temeinice care se presupune ca le face oricine din categoria lui - a voiajat de mic in acele tari, in reptetate randuri, mai intai in vacante cu parintii, apoi cu colegii de liceu, de facultate, a facut diverse stagii in tara de cultura engleza, iar acum....detine de cativa ani buni un post la o catedra de italiana la Princeton, sau Columbia University, sau Conneticut, sau North Carolina,etc...Asa daaaa....asa ar putea sta si romanul la egalitate cu cutare american, sau englez, sau italian sau francez de inalta tinuta universitara. Din pacate prapastia de 50 de ani de bezna in care am trait noi romanii urmata de rasturnarea totala a valorilor in ultimii 20 de ani, iata un total de 70 de ani ( doua sau chiar trei generatii bune daca ne bazam pe clasificarea justa a lui Emil Faguet ca orice persoana are un varf productiv de 30 de ani ), iata o trista constatare pe care nu o poate compensa iluzia miracolului ce l-ar face cu noi Uniunea Europeana si alte Fete Morgana  demult pierdute in ceata. Iar mintile bune de la noi, sclipitoare, tinere...ce fac? Tara nu face nimic sa le tina, sa le cultive, sa le arate lumii....face totul ca ele sa dispara pe veci la primul concert peste hotare, la primul congres sau la primul contract oferit "dincolo".  Iar restul muritorilor romani? raman cu politicienii fraudulosi, cu manelele, cu cainii vagabonzi protejati de la distanta de BB si cu gropile noroioase in drum....

R.M.- Olanda