Personajele
Sammiel
Flora
Antipa
David
Toma
Teclu
Sima
Iacob
Sava
Aras
Remus
Demetru
Lea
Uma
Regizorul
Mina
Paiața
Reporterul (femeie)
2 operatori
Lăutarul
3 polițiști; doi chelneri; fete; figuranți
Doamna
Domnul 1
Domnul 2
Domnul 3
Domnul 4
un tip bărbos și hirsut
Actul I
Scena 1
(Decorul nu fixează în timp și spațiu acțiunea; important este peretele din fund care, de fapt, este în întregime un ecran; undeva, un scaun răzleț; clar-obscur; personajul e urmărit de un spot)
Sammiel (bărbat fără vârstă, subțire și foarte înalt; îmbrăcăminte fără nici o trimitere. Se plimbă preocupat de o idee importantă, uneori murmură, se oprește scurt, pornește iar ) Și pământul era fără chip și pustiu și întuneric era deasupra adâncului (se așează pe scaun, întinde mâna de parcă ar avea o telecomandă; pe ecran se va proiecta un videoclip color care să sugereze cele șase zile ale facerii, încheindu-se cu imaginea de pe cupola Capelei sixtine: Dumnezeu dându-i viață lui Adam, care rămâne nemișcată; pauză) Trebuie să recunosc că ai creat o capodoperă! revăd totul a suta oară și nu-i găsesc nici o fisură în cele din urmă ai descoperit formula acea simplă formulă care este egală cu efectul viață! da, da o formulă biodegradabilă, e adevărat dar cu atât mai perfectă! (pauză) Aproape că mi-ai câștigat admirația sau invidia sau, mă rog, și una și alta, e greu uneori să le deosebești! (pauză).
Știai că lucrez și eu la formula asta! M-ai devansat; am adormit o noapte, doar una, eram obosit eram epuizat și tocmai atunci ai scos-o la capăt e prea târziu să-mi pară rău și de fapt nici nu-mi pare! nu uita, însă, un lucru: suntem doi! Lumea ne aparține în egală măsură; unitatea lumii stă în dualitatea ei tu m-ai învățat acest lucru frumosul nu există fără urât, binele presupune răul așa cum lumina ai născut-o din sfâșierea întunericului și la rândul ei naște umbra, în care tot ea se topește și se stinge devenind din nou întuneric! Toate curg unele din altele (cade pe gânduri) Și totuși nu Te supăra! De ce am un sentiment că ceva în formula asta, nu este în regulă sau că am băut un pahar cu nectar și mi s-a spart între măsele un fir de nisip (privește îndelung imaginea de pe fundal) Omul este frumos, este expozitiv poate chiar prea expozitiv și fără apărare, ca un prunc! un produs de laborator fără trecut, deci, fără experiență; ce-ar trebui să facă în lumea ce i-a fost dăruită: să se plimbe de colo-colo? să stea? să se joace cu degetele de la picioare? și altceva? în experiența lui este un mare gol ba chiar o porție substanțială de absurd! Adam și Eva, goi pușcă, trăind frățește, fără conștiință de sine; lupul și mieii hârjonindu-se duios ca născuți în zodia Gemenilor; haida-de! lumea, în stadiul ăsta de început, este un mare artificiu, sau, mă rog, poate constitui un punct de plecare pentru o lume reală, vivantă, cu pasiuni puternice, conflicte dramatice, destine uluitoare, în fine, o lume ca lumea!
Da, da! aș putea îndrepta câte ceva; doar eu aș putea îndrepta câte ceva, căzutul din grația divină; pentru că geniul meu este o felie din geniul Tău, este contrapunctul geniului Tău pozitiv, opusul supărător pe care l-ai aruncat din slăvi ; dacă Tu ești Lumina, eu sunt Umbra; dacă tu ești Binele, eu sunt Răul; dacă Tu ești Veșnicia, eu sunt Clipa fiecare clipă; sigur că pot să îndrept unele lucruri ca să fac lumea asta creată de Tine mai suportabilă! ( culege de jos câteva pietricele, se joacă cu ele în palmă) Omul trebuie învățat cum să trăiască pentru ca să nu uite că e muritor; și bucuriile adunate într-o viață să cântărească de o mie de ori mai mult decât clipa tristă a morții hărăzite ; să aibă timp pentru toate: pentru Lumină și Umbră, pentru Bine și Rău, pentru Veșnicie și Clipă Căci, cum poți prețui Lumina, dacă nu te-nspăimântă Umbra; cum poți cântări Binele dacă n-ai măsura Răului; (se joacă din nou cu pietricelele) Voi arunca în lume un lucru mărunt, un fleac, dar care va face din viață o cursă pasionantă! voi pulveriza asupra oamenilor ploaia de aur metamorfozată în bani. (dă drumul pietricelelor) licența acestei invenții îmi aparține, după cum bine vezi! dăruindu-le ceea ce Tu, în bunătatea Ta, nu le-ai dăruit; bucuria și Durerea, Fericirea și Disperarea. (undeva, un tunet estompat) Numai așa formula este perfectă! (râde) Știu că acest lucru este o provocare, știu că Te mânii, știu! Dar am și eu dreptul să-mi spun cuvântul pentru că am pornit la drum împreună, chiar dacă pe căi diferite Tu ai creat perfecțiunea om; eu voi crea imperfecta omenire, dominată de luxurie, sfâșiată de patimi, mă voi strădui ca imperfecțiunea mea să fie la înălțimea perfecțiunii tale și pentru asta voi folosi minciuna, lăcomia, violența, libidoul, etcetera, etcetera (râde) Ele vor fi sarea și piperul vieții! (râde în timp ce tunetele se aud tot mai aproape) iar traiul meu printre oameni va fi o încântare și pentru mine și pentru ei! (râde, tunete).
cortina
Scena 2
(O căpiță; în partea opusă, fațada unei colibe; se aud behăiturile caprelor și clopotele de la gâtul lor; Sammiel e în vârful căpiței, ca și cum în acel moment a căzut de sus, apoi se dezmeticește și coboară)
Sammiel, Flora, Daniel, Toma, Aras
Sammiel: O căpiță la locul și momentul potrivit e o adevărată binecuvântare! (se scutură, privește împrejur) Trebuie să recunosc că nu e cel mai încântător peisaj nici muzica nu e ce mi-aș fi dorit, dar (de după căpiță apare o fată desculță, sumar acoperită și cam zburlită; se chinuie amarnic să țină în loc o capră, ca s-o mulgă; capra nu prea stă) Hei, pot să te ajut? (îi ține capra, fata o mulge fără să-l vadă măcar, apoi duce ulciorul la gură și bea; în sfârșit, îl vede)
Flora: De unde ai apărut?
Sammiel: Din cer.
Flora (îl cercetează cu naivitate): Pe-aici nu sunt oameni ca tine.
Sammiel: Atunci am ajuns unde trebuie.
Flora (nedumerită): Vrei să iei brânză?
Sammiel (nu se aștepta): Da nu mi-ar strica.
Flora: Ce dai în schimb?
Sammiel (nu știe): Păi tu ce vrei?
Flora: Nu ce vreau eu! Ce se dă! la noi se dă o putină cu brânză pe un sac cu grăunțe.
Sammiel (luat pe nepregătite): De unde grăunțe! n-am!
Flora: Atunci vezi-ți de drum! (îi întoarce spatele; fluieră după capre)
Sammiel (are o idee): Stai! Hei, stai! (Flora îi face semn să se care) Uite, am ceva mai bun decât un sac cu grăunțe. (fata nu se întoarce; el scoate un fel de borsetă de la brâu și aruncă în calea ei un bănuț strălucitor; ea îl vede și rămâne cu privrea pe el; Sammiel mai aruncă unul pe lângă nasul ei; ea îi urmărește sclipirea, apoi se apleacă și-i culege de jos pe amândoi; îi privește, îi joacă în lumină, etc ) Îți place cum sclipesc?
Flora: Sunt bani, nu-i așa?
Sammiel: Sigur; n-ai văzut niciodată?
Flora: Nu n-am văzut; noi schimbăm una pe alta, toți facem la fel; ce rece e! (duce un ban la gură, îl apasă pe buze) s-a încălzit!
Sammiel (amuzat): Să văd! (îl ia de la fată și-l pune pe buzele lui) da, e cald e mai plăcut așa (îl pune din nou pe gura fetei)
Flora (sinceră): Nu văd diferența.
Sammiel (ia ușor capul fetei, o sărută pe buze) Acum, vezi diferența?
Flora (a fost luată pe nepregătite, dar își revine; fulgerător, ca un bărbat, îi pune o piedică și-l trântește la pământ) dar tu o vezi? (râde amuzată, dispare)
Sammiel (o clipă a rămas ca trăznit; se adună de pe jos; îl cam dor oasele) Doamne! mi se pare mie, sau întâi ai făcut-o pe Eva, și abia apoi pe Adam, din ce-a mai rămas! (se așează rezemat de căpiță; între timp, din direcția de unde dispăruse Flora, se ivesc David, Toma și Antipa cu ciomege, sunt îmbrăcați sumar; pe furiș îl încercuiesc pe Sammiel)
David (tare, să fie auzit): Flora a văzut bine, nu-i de prin partea locului
Toma: și nici n-a fost vreodată pe-aici
Antipa: altminteri, ar ști obiceiurile de la noi (toți trei se apropie, strângând cercul în jurul lui Sammiel, care stă jos, fără să pară a se sinchisi de ei)
David: Mai bine ai spune cine ești (pauză)
Toma: și ce cauți mai ales ce cauți (Flora vine din nou; văzând că nu răspunde, se apleacă și-l atinge cu mâna)
Flora: Hei tu n-ai urechi? (În același moment, Sammiel sare ca o pisică în picioare prinzând-o pe Flora de gâtlej; aceasta pare a se sufoca, dar mai mult de furie că s-a lăsat înșelată)
Sammiel: Dacă vă mai apropiați un pas, fetei ăsteia n-o să-i fie chiar bine!
Antipa (înțelept): David, Toma înapoi! dați-vă mai înapoi!
Sammiel: Nu discut cu voi dacă nu aruncați ciomegele.
Toma: Dă-i drumul Florei!
Sammiel: Flora o cheamă? frumos nume; sper că se simte bine în brațele mele; înțeleg că sunteți frații ei. (Flora protestează, se zbate fără succes; Sammiel râde) Dacă vreți să-i dau drumul și să vorbim omenește, aruncați ciomegele și așezați-vă jos; (cei trei se uită unul la altul, apoi execută) iar tu, frumoaso, vei sta lângă mine. (scoate din buzunar o curelușă, leagă mâna fetei, apoi o leagă cu celălalt capăt de propria centură; fata nu protestează, dar la un moment prielnic, încearcă să repete figura cu piedica; se pare că Sammiel se aștepta pentru că ripostează la timp) Eram sigur că vei încerca ceva; numai figura asta o știi? (Flora e furioasă) dacă ești cuminte, te voi învăța Karate; să vezi atunci tăvăleală!
David: Ai spus că-i dai drumul!
Sammiel: Nu vezi că i-am dat? ea se ține de brăcinarul meu!
Flora: Mai bine spune ce-ai de spus!
Antipa: Flora are dreptate; spune ce-ai de spus! (cei trei nu arată chiar blând)
Sammiel (sigur pe sine): Am venit să vă propun o afacere!
Toma: O ce? (se uită la David)
Sammiel: afacere!
Antipa (doritor de pace): să vedem despre ce este vorba
Sammiel: Aici pășunile sunt bune, cât vezi cu ochii; turme de capre la tot pasul; ici-colo, am văzut chiar bivoli; e cel mai potrivit loc pentru afaceri cu brânzeturi și piei.
Toma: Păi dacă vrei să faci, fă tu! Ce treabă ai cu noi?
Sammiel: Voi sunteți cu pământul și cu turmele
David: Aha! și ai vrea să le iei tu!
Sammiel: Nu! nu vreau să le iau eu!
Toma: Zi-i așa atunci, noi cu ale noastre, tu pleci de unde ai venit și afacerea e gata!
Sammiel (răbdător): Ca să faci o afacere, ai nevoie de multe lucruri, dar mai ales de bani.
David: Ei noi din ăștia n-avem! așa că tot adio poți să ne zici!
Sammiel: Eu am bani! Voi aveți pământul și vitele, iar eu am banii! putem face treabă bună împreună
Toma (către ai lui): Ce facem cu ăsta?
Antipa: se ține ca râia de noi
David: îl facem frate de cruce (arată ciomagul) și gata!
Flora (care până acum a ascultat): Să știți că are bani, nu minte; uite (aruncă la picioarele lor bănuții) de ce să-l alungăm? (cei trei cercetează banii, luându-i unul din mâna celuilalt)
Toma: Da, sunt bani! (în spatele celor trei apare Aras care nu poate fi văzut de ei și privește scena )
David: Sunt chiar bani!
Antipa: Fraților, eu abia acum zic să meargă-n treaba lui; banu-i ochiul dracului
David: O fi, dar îl cumperi și pe Dumnezeu
Toma: să nu mai vorbim de capre!
Flora: Nu v-ați săturat de râia căprească? De ce să nu-l ascultăm să vedem ce afacere vrea.
Antipa: Minți proaste ce sunteți! Cum ați văzut strălucirea aurului, cum vă repeziți să vă vindeți! Dar știm noi cine-i omul ăsta de unde vine, ori cine l-a trimis?
David: Asta cam așa e
Antipa: Pleacă, omule, pleacă; vezi-ți de drum; la noi nu găsești nimic de cumpărat, nici de vândut; și dacă nu înțelegi de vorbă bună, te ajutăm noi să pricepi! (se ridică și își agită ciomagul; ceilalți îl urmează)
Aras (intră între ei): Stați, că nu-i chiar așa! David, Toma, lăsați bâtele, e vremea mulsului; Antipa, du-te la atelierul tău. Vorbim mai târziu. (se-ntoarce spre Sammiel, care-i dăduse drumul fetei) Omule, fii oaspetele meu!
Sammiel: Ești starostele ciobanilor, cu siguranță.
Flora (sare): N-ai priceput că el este deja oaspetele nostru?
Aras: Tocmai am văzut!
Sammiel: Cer iertare, staroste, Flora are însă dreptate, ea m-a găzduit întâi ca să zic așa (arată căpița)
Aras: Te văd om deștept (gest care înseamnă cu bani) Cred că ne-am putea înțelege bine noi doi
Sammiel: am și început! Flora, mi se pare că ai ceva treburi (Flora pleacă)
Aras: Mă gândesc că nu umbli cu cioara vopsită
Sammiel (scoate din borsetă un ban): Verifică! sunt mai autentici decât caprele tale tibetane (Aras ia banul, îl verifică pe ambele părți, la zimți, apoi în dinți) ești negustor
Aras: Ce-i rău în asta?
Sammiel: uns cu toate alifiile
Aras: negustoria-i una, starostia-i alta!
Sammiel: Oh! Nu contest!
Aras (schimbă vorba): Ce-aveau cu tine?
Sammiel: Ei altminteri, oameni de treabă!
Aras: Săracii! (râd amândoi) Fac și ei ce pot
Sammiel: Mi-am dat seama.
Aras: nu se pricep să trateze în termeni amiabili.
Sammiel: De unde bani?!
Aras: am încercat să-i civilizez
Sammiel: dacă vrei te-ajut!
Aras: Perfect și mergem pe fifti-fifti
Sammiel: Depinde, cu cât ieși pe piață
Aras: destul ca să fie un profit bun
Sammiel: îmi închipui că ai pământ și turme
Aras: am tot ce este necesar pentru o afacere prosperă! Omul îmi lipsește
Sammiel: Îmi pare bine că m-ai întâlnit.
Aras: Nu mai puțin! (își strâng mâinile râzând) Așadar, ne-am înțeles mă duc să testez posibilitățile de cooperare; pe curând
Sammiel: S-a făcut! (Aras pleacă spre colibă; Sammiel se urcă pe căpiță. Între timp s-a lăsat înserarea, undeva răsare luna. În coliba ciobanilor luminile s-au stins; o clipă, liniște, nemișcare.)
Scena 3
(Flora iese din colibă; are pe ea un fel de cămeșoi rudimentar și e tot desculță și ciufulită; caută pe cineva mai ales în jurul colibei; se așează îmbufnată în față, rezemându-se de ea și-și strânge genunchii cu brațele; sus apare capul lui Sammiel privind-o, apoi aruncă un bănuț în capul fetei și încă unul, pentru că fata se uită jur-împrejur și nu-l vede; gura largă a cămeșii îi dezvelește o parte a bustului, picioarele i s-au dezgolit din pricina mișcărilor; în sfârșit, ridică privirea, Sammiel râde)
Flora, Sammiel
Flora: Acolo erai! trebuia să mă fi gândit.
Sammiel: dar nu te-ai gândit; (Flora vrea să se ridice) Stai, nu te ridica să-ți arăt un joc! (ochește bine și dă drumul unor bănuți exact în decolteul fetei; ea tresare, apoi intră în joc râzând) îți place?
Flora: Sunt reci sunt reci
Sammiel (coboară): Se încălzesc repede stai să vezi! (o pipăie peste cămașă, apăsând acolo unde simte că sunt bănuți, opriți în cingătoarea cămășii; Flora îl lasă cu un protest stângaci și cam prostănac; el vrea să vâre mâna pe gura cămășii după bănuț; cămașa se descheie până la brâu; ea nu prea știe ce să facă; ar protesta, dar jocul a început să-i placă; deodată, a găsit: desface cingătoarea și banii cad cu zgomot; cei doi râd: Sammiel de prostia ei, iar ea de râsul lui; cămașa a lunecat de pe umăr, dezgolind un sân; Sammiel îl mângâie delicat, prinzând mâna fetei care vrea să-l lovească; o sărută pe gât, pe sân; ea este tot mai confuză, apoi se abandonează; din când în când se aud clopotele de la gâtul caprelor)
Flora (anevoie): în noaptea asta trebuie să veghez îmi fată patru capre
Sammiel (văzându-și de treabă): te cred, scumpo, te cred (o ia în brațe și dispare cu ea sus pe căpiță)
cortina
Scena 4
(Un birou rudimentar, de fap o improvizație; prim-planul este dominat de o socotitoare cu bile (abac) jumătate din ele albe și jumătate negre, în ordine crescătoare; picioarele socotitoarei sunt un fel de răboj unde se țin evidențele vânzărilor și cumpărărilor, etc. peste tot sunt suporturi rudimentare din lemn în care sunt aprinse lumânări de seu, ceea ce dă oarecare farmec încăperii.)
Sammiel, Aras, Toma, David,
Demetru, Uma, Lea, Sima, Teclu
Aras: Mirosul ăsta de seu ars mă ustură pe gât.
Sammiel: E prea devreme să ai sensibilități cu ce vrei să faci lumină în cocioaba asta a ta?
Aras (semn de lehamite; continuă o discuție întreruptă): să ne-nțelegem, eu sunt asociatul tău!
Sammiel: Nu poți fi asociatul meu, de vreme ce eu îți sponsorizez afacerea; poți fi, cel mult, starostele societății, al acestei societăți!
Aras: În nici un caz! eu sunt un om liber și activ talentul meu e cuvântul, vorba
Sammiel: vorba goală
Aras: A, nu! eu pot crea climatul de disponibilitate la subiecții care ne interesează
Sammiel: cum ai făcut cu ciobanii de-aici!
Aras: Exact! Le cunosc orizontul de așteptare
Sammiel: adică vrei să fii, într-un fel, consilierul meu
Aras: exact!
Sammiel: le știi slăbiciunile știi să-i manevrezi
Aras: Termenul mi se pare cam dur! Cred că ai zis bine: să fiu consilier sau locțiitorul tău în afaceri
Sammiel: Adică să faci cam ce vrei și cu ei și cu mine!
Aras: Nu chiar; exagerezi! doar știi că am pus și eu în joc o sumă frumușică și multă devoțiune!
Sammiel: pentru interesele tale, firește!
Aras: pentru interesul comun!
Sammiel (izbucnește în râs): Perfect! facă-se voia ta! dar e nevoie expresă de un staroste, de un manager priceput.
Aras: M-am gândit că cel mai potrivit e Demetru.
Sammiel (o clipă descumpănit): dar e prea tânăr!
Aras: e plin de energie tinerească!
Sammiel: este bâlbâit!
Aras: vorbim noi pentru el
Sammiel: Dar, omule! are gândire de retardat!
Aras: îl aducem noi la zi!
Sammiel: Atunci, de ce dracu l-ai ales?
Aras: tocmai de aceea! el se va bâlbâi, iar noi vom trage foloasele
Sammiel (râde): Aras, băiete, ai o minte de diavol
Aras: Tu ești șeful suprem!
Sammiel: Te-nșeli! și eu am șefi iar ei la rândul lor alți șefi e mai complicat decât crezi!
Aras: și toți, cu sete de câștig! Unde, păcatele, încap atâția?
Sammiel: Pământul ăsta-i mare! (bătăi în ușă, care sare-n lături; intră în grup: Toma, David, Demetru de gât cu Uma și Lea, Sima, Teclu; sunt îmbrăcați cel puțin ciudat; jumătate ca niște troglodiți, jumătate extravagant)
Aras: Ce-i năvala asta? domnilor, aici e sediul unei societăți private!
Teclu: Păi, știm!
Sima: Tocmai de-aia am venit
Demetru: St! st! st! stai așa! Uma, mă mănâncă!
aras: Asta-i acum! tocmai aici și-a găsit să te mănânce?
Demetru: Nuu! nuu! mă mănâncă colea! (se chinuie să arate că-l mănâncă între omoplați; Uma a priceput și-l freacă cu putere)
Uma (chicotind): Are râie râie de la capre. (chicotește)
Aras: Mare belea! du-te și te-mbăiază! fetelor, aveți grijă și pregătiți-i leșia cu mult pelin, apoi luați un ștergar aspru de cânepă și frecați-l bine până se satură de scărpinat; pe urmă aduceți-l aici, am nevoie de el. (Uma și Lea ies cu Demetru; către Teclu și Sima) de ce ați venit?
Sima: mă tem că treaba asta-i înșelătorie curată!
Aras: Care treabă?
Teclu: Societatea asta!
Sima: Ne-ai pus să ne vindem caprele, pământul iar banii îi ții tu de ce-i ții tu?
Aras: Nu face pe prostul! O parte din ei i-ați primit; o parte vă aduce venit anual pentru că sunt bine investiți.
Teclu: ai zis că două sute la sută.
Aras: Da! Când se va încheia sorocul; doar aveți contracte, nu?
Sima: Da, avem; și dacă nu merge afacerea, ce facem cu contractul?
Aras: În primul rând, nu eu răspund de banii voștri, știți bine în al doilea rând, societatea noastră, ai cărei membri fondatori sunteți, este puternică și prosperă, iar domnul Sammiel este un excelent om de afaceri!
Teclu: Păi tocmai dumnealui e străin și mă tem că am cam dat izmene pe călător
Aras (scârbit de limbajul celor doi): Domnule Sammiel, cred că ar trebui să inițiem un curs de marketing asta îi va ajuta să înțeleagă mai bine să fie mai încrezători
Sammiel (care până acum a ascultat): E problema voastră; hotărâți în Consiliul de Administrație și
Toma: Aras, noi doi (arată spre David) am venit că ne-ai trimis vorbă
Aras: Da, da, doar o clipă să termin cu Sima și Teclu; așadar, asta-i în curând veți fi școlarizați; veți înțelege că ce-am făcut e o investiție bună și sigură! Mai aveți vreo problemă?
Sima: Păi
Aras: Bun! Acum am de lucru. (îi împinge afară, închide ușa) grei mai sunt de cap!
Sammiel (aparte, lui Aras): Ocupă-te de ei; (arată la Toma și David) ai grijă că sunt mai vicleni ca ceilalți
Aras: dar eu le cunosc punctul slab. (Sammiel se retrage spre fundal) Toma, David, v-am chemat să ne consultăm
Toma: Vremea e-n schimbare o să plouă.
David: luna e cu burta-n jos
Aras: lasă! asta era când banii erau capre; acum caprele sunt bani, nu-i plouă, nu-i ninge!
Toma: îi suflă vântul dacă nu-i ții bine!
Aras: Așa mă cunoașteți? sunt la loc sigur; fac pui.
David: tocmai că te cunoaștem Ar trebui să te mai ajute cineva unul dintre noi; suntem tari la matematică.
Aras: Uite de-asta v-am chemat, să hotărâm pe cine punem staroste.
David: Încă unul?
Aras: Nu, nu! Doar unul!
Toma: Nu ești tu ăla?
Aras: De ce să fiu eu? eu am fost! până când să tot răspund la întrebări? (cei doi tac, îl privesc cu suspiciune) m-am gândit la Demetru
David (se privește cu Toma) e cam slab de minte
Toma: tocmai bun!
Aras: Vezi? e-n ordine!
Toma: cred că e doar înapoiat mintal; e cu totul altceva ne poate ajunge din urmă!
Aras: Ne înțelegem perfect, noi trei; ce nevoie am avea de un staroste genial?! trebuie doar să aibă față, ținută restul rezolvăm noi (arată către ei trei)
David: Știi nici față nu prea are; dacă tu zici că nu-i neghiob, n-o fi, da fața lui e de neghiob, asta-i sigur!
Toma: David are dreptate! fața e de neghiob, ce-i al lui, e-al lui!
Aras: Ce vă bateți capul cu asta? Îl prelucrez eu la față, și-n două-trei zile nu-l recunoașteți! (cei doi tac) Ei?!
David (după ce a schimbat priviri cu Toma): Da Toma nu e mai bun?
Aras (a prevăzut): E prea nervos! se înfurie repede.
David: Aha!
Toma: Dar David?
Aras: E prea mușchiulos lumea va zice că-i bătăuș nu ne trebuie bodiguarzi!
Toma: Îhî!
David (are o idee): Ce-ai zice de-un concurs?
Aras: știi că nu-i o idee rea? nu e deloc rea mâine facem concursul; între timp vom pregăti căciula de staroste; sunteți mulțumiți?
Toma: foarte!
David: mai întrebi?
Aras: Atunci, anunțați-i pe cei ce vor să participe; cu cât mai mulți cu-atât mai bine! Pe mâine (îi conduce pe cei doi până la ușă; se întoarce frecându-și mâinile de bucurie) Sammiel, Sammiel, să vezi mâine distracție!
Sammiel: Nu mă îndoiesc, ești un regizor perfect!
Aras: participă cine vrea și iese omul nostru! (intră Demetru cam roșu la piele)
Demetru: Am venit!
Aras: Văd; te-ai îmbăiat? (Demetru îi arată pielea râzând nătâng) bun! Acum ascultă ce-ți spun: mâine vin unii care vânează funcția de staroste; să te pregătești bine, să înveți pe-de-rost ce ți-am scris pe hârtie.
Demetru (întrerupe): Știu! (ia poză)
Aras (îl întrerupe): Bine, bine; să exersezi cu Uma și Lea ca să nu te încurci; și să aduci cu tine un ștergar mare, auzi?!
Demetru: Iar îmi face baie?
Aras: La naiba, nu-ți face nimeni nici o baie! dar să-l aduci neapărat! (Demetru dă din cap; Aras îl duce spre ușă) să nu uiți: un ștergar mare! (Demetru iese) și să te prezinți bine, ai înțeles?!
Sammiel: Crezi că manevra ta n-are fisuri?
Aras: Am acoperit fisurile cu niscai firfirici!
Sammiel: să nu uiți de un lucru: vei stăpâni numai dacă te vei elibera de slăbiciuni!
Scena 5
(Același birou, socotitoarea este mișcată spre dreapta, astfel că în mijloc se află un trepied înalt pe care stă o căciulă uriașă din piei mițoase de capră așezată pe o pernă de catifea roșie; scena e bine luminată; de afară răzbate rumoarea glasurilor mulțimii; Aras așează suporturi cu lumânări împrejurul trepiedului, ajutat de Uma și Lea. Deschide ușa și strigă.)
Aras, Sima, Teclu, David
Toma, Uma, Lea, Demetru, Sammiel
Aras: Începe interviul! (intră în scenă: David, Toma, Sima și Teclu pregătiți ca pentru bătaie, cu ciomegele prinse la picior sau vârâte pe mâneci, și Demetru cu capul înfășurat într-un ștergar ca un turban. Aras îi așează în linie în fața trepiedului, cu spatele la public; apoi le prinde în spate câte un număr; observă bâtele) Fără arme albe! aici e concurs, nu lovitură de stat! (către Uma și Lea) Fetelor! (le face semn, iar ele îi dezarmează) Formalitățile fiind îndeplinite, domnilor, să adresăm prima întrebare: de ce doriți căciulile de staroste? (către Sima) Aveți douăzeci de secunde.
Sima: Nici nu-mi trebuie atât! eu vreau să nu se ducă de rîpă averea muncită de tata și de moșu-meu, asta-i! să am eu grijă de ea!
Aras: Normal! următorul!
Teclu: Eu vreau să fiu staroste pentru că așa vreau! și nu trebuie să dau socoteală nimănui.
Aras: Vezi numai că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de-acasă! următorul!
David: Ce caută ăștia doi aici? Cine i-a chemat?
Aras: Nu te lega de alții! spune ce vrei tu!
David: Știi bine ce vreau, altfel n-aș fi aici; vreau să mă alegeți staroste, să țin eu evidențele, ca să fim siguri că nu vom fi trași pe sfoară.
aras: Bine chibzuit; următorul!
Toma: Domnule, momentul este foarte important! de aceea vreau să întreb: ce garanții prezintă străinul ăsta Sammiel, care zice că ne sponsorizează afacerea?
Aras: Domnul Sammiel?
Toma: Mă rog, domnul Sammiel! Când a aterizat la mine în ogradă, era cam transparent
Aras: Cine? Domnul Sammiel?
Toma: Nu despre el vorbim? și-a mai sedus-o și pe soru-mea (David îi dă una peste gură) în sfârșit, aș vrea să nu i se dea mână liberă în afacerile noastre, până nu știm cine este!
Aras: Se știe, se știe! Următorul!
Toma: Vreau să mai spun
Aras (îl taie): ai spus, am priceput, timpul a fost epuizat; următorul! (Demetru nu reacționează) am spus: următorul! (Demetru se uită-n dreapta și-n stânga)
Demetru: Aha! Aha!
Aras (ritos): Domnule, ce-aveți de declarat în fața lumii?!
Demetru: Iubiți cetățeni consăteni! trăim un moment istoric în care eu voi fi ales staroste; am luptat să ajungem aici am scăpat de râia căprească! (Aras îi face semn că a luat-o razna)
Teclu: Bună, bună asta cu râia! (râde prostește) bună, zău că-i bună! (Aras îl reduce la tăcere cu un gest)
Aras (către Demetru discret): Ce faci?!
Demetru (tare): Mă prezint!
Aras (discret): închei-o! (tare) Domnilor, a doua parte a interviului e programul managerial; l-ați adus? vă rog să mi-l prezentați.
Sima: Protestez!! Nu se respectă confidențialitatea lucrărilor!
Teclu: Și eu! așa e!
Aras: Ei, asta-i! se respectă! suntem aici cinci bărbați.
Sima (arată spre fete): care bărbați?
Aras: Tocmai! ele sunt femei, nu contează la număr!
Teclu: Cum nu contează?
Aras: Așa bine! tu aduni vreodată caprele cu măgarii? (Teclu și Sima vor să protesteze)
Toma: Domnilor, pierdem vremea! (cu reproș) Ce-are-a face măgarii cu situația de față?! zău așa!
David: desfășurarea protocolului trenează. Lumea de-afară se întreabă de ce întârziem
Aras: Ai dreptate! Domnilor pretendenți; vă rugăm liniște! Trecem la proba căciulii! (fiecare din cei patru se pregătește într-un fel pentru probă; numai Demetru pare a nu-și face probleme. Aras face semn fetelor, care iau căciula de pe trepied, ținând-o fiecare cu o mână, mai sus de capetele lor; cei patru se aliniază conform numărătorii, Demetru fiind ultimul; apoi primul Sima se apropie, se apleacă și-și vâră capul în căciula uriașă care-i ajunge până la umeri aproape; Aras i-o îndeasă pe nas, astfel că Sima se zbate să-și scoată capul la aer)
Aras: nu te entuziasmează s-o porți
Sima: Credeam că-i o căciulă pentru cap da mi-am dat seama că ai purtat-o în loc de opinci.
Aras: Mă jignești!
Teclu (întrerupe): Iar o lungiți; următorul! (își face vânt ușurel și se oprește drept cu capul sub căciulă care, de asemenea, îl acoperă în întregime; Aras repetă jocul, îndesându-i-o bine pe nas; Teclu se abține cât se abține, apoi se zbate să iasă; e roșu și ciufulit.) Împuțită treabă-i să fii staroste. (trece lângă Sima, ștergându-și mereu nasul; David și Toma discută ceva între ei)
Aras (către David): Poftim!
David: Noi socotim
Aras (îl întrerupe): Care noi?
David: Toma și cu mine socotim că proba asta-i o farsă; căciula-i prea mare pentru capetele noastre.
Aras: Ba nu! capetele voastre sunt prea mici pentru ea! Încercați-o!
Toma: Nu, mulțumim! Ne vom adresa forurilor superioare cu un protest scris; ce se petrece aici, e atac la demnitate!
Aras: Vorbe mari! (David și Toma ocolesc căciula și se alătură celorlalți doi) Demetru, e rândul tău. (Demetru intră sub căciulă și, datorită ștergarului cu care e înfășurat, căciula îi intră tocmai bine pe cap. Aras îl ia de mâna dreaptă și i-o ridică sus ca la meciurile de box) Capul potrivit, la locul potrivit! (deschide larg ușa, îl conduce pe Demetru în dreptul ei și strigă ținându-l de umeri) Societatea noastră are un nou staroste tânăr și capabil; el este Demetru! (afară mulțimea îl aclamă; Lea și Uma îl gardează stânga-dreapta, îl ajută să facă semne cu mâna către cei de-afară; Sima și Teclu ies; David și Toma îl trag spre ei pe Aras pe fondul zgomotului de-afară)
David: Treaba asta nu-i curată
Toma: Tu ai aranjat lucrurile, se vede de la o poștă tu vei plăti într-o zi!
Aras: De ce să nu plătesc acuma? (deschide borseta și scoate banii; cei doi nu se așteptau; dă câte un pumn de bani fiecăruia; apoi David și Toma, veseli, ies în urma lui Demetru, aclamându-l ; Aras închide ușa în urma lor; o vreme se mai aude rumoarea ovațiilor, care se tot îndepărtează, până dispare; apoi se așează pe un scaun, răsuflă ușurat; pauză)
Sammiel (apare de undeva surprinzător, ca și când a fost acolo tot timpul, fără să fie văzut): Ți-ai făcut destul de bine treaba.
Aras (tresare): Unde-ai fost? de unde vii?
Sammiel (nu-i place): În politică nu se pun întrebări celor cu care conlucrezi; altfel riști să devii incomod
Aras: Îmi cer scuze oboseala am avut o zi grea!
Sammiel: Domnule Aras, mă uimești! Credeam că am lângă mine un om de fier și descopăr că ai slăbiciuni! Cum vrei să-i domini pe alții, dacă nu te domini?
Aras (sare în picioare): Dar
Sammiel: Am nevoie de un om fără odihnă, nu de neputincioși!
Aras: dar te asigur că
Sammiel: Vom vedea și mai strânge baierele pungii! (iese)
Aras (este uluit, dezorientat) Mă tem că am ajuns slugă la cine nu trebuia! (scurtă pauză) oricum, înapoi nu mă mai pot întoarce de vreme ce calea pe care merg, strâmbă sau nu, e presărată cu bănuți de aur! (pauză de gândire) Aras, băiete, de-acum tot înainte! și ce-o fi, om mai vedea!
Scena 6
(Același birou discret luminat; Sammiel se plimbă cu mâinile la spate, preocupat de ceva; ușa se deschide ușurel, timid și apare Flora, pitoresc îmbrăcată, dar, desigur, ciufulită; Sammiel o simte, dar nu se întoarce; fata n-are curajul să intre, stă în crăpătura ușii privindu-l; el își pierde răbdarea și se întoarce spre ea)
Sammiel, Flora
Sammiel: Poftiți, domnișoară
Flora (se uită de jur-împrejur, e nedumerită; se arată cu degetul) Eu? eu sunt Flora!
Sammiel: Știu, domnișoară, știu cine sunteți.
Flora: nu prea pare că știi
Sammiel (zâmbește la o amintire): Ți-au fătat caprele?
Flora: A, da! demult! iezii i-am și mâncat tot demult!
Sammiel (o cântărește cu privirea): N-arăți deloc rău (Flora zâmbește încurcată) vrei să ne mai jucăm cu bănuții?
Flora (timidă, dar sigură pe ea): știu că te-ai jucat că numai te-ai jucat dar eu am tot așteptat
Sammiel: Flora, sunt un bărbat ocupat mult prea ocupat nu pot fi legat de un loc, de o femeie
Flora: înțeleg!
Sammiel: Pe-aici, e plin de bărbați, tu poți alege ai dreptul să alegi; doar nu sunt nici primul, nici ultimul!
Flora (cu durere): sigur, desigur
Sammiel (sarcastic): dar dacă din când în când ți se face dor să ne jucăm cu bănuții (o măsoară) nu trebuie decât să-mi spui.
Flora (zâmbește cu un efort): da da! (intră Aras pe replica fetei)
Sammiel (ca și când asta aștepta; către Aras): Am hotărât să rămân acolo două luni; să urmărești pas cu pas cele stabilite și să nu uiți că lumea o fac cei cu bani în pungă, dar fără slăbiciuni! (iese)
Aras: Nu uit nu uit nici o clipă; (se întoarce către Flora) mă bucur din inimă că te văd. (Flora izbucnește în plâns, Aras este încurcat) Te-am supărat cu ceva? Sau poate Sammiel?
Flora (stăpânindu-se, în sfârșit): Orice ar fi, îmi merit soarta; cine sunt eu să sper la bucurii
Aras: Erai cea mai veselă fată de la noi bătăușă ca un băiat
Flora: Vremea a trecut
Aras: Mi-ai plăcut întotdeauna Pot să te ajut cu ceva?
Flora (se scutură, zâmbește): Dacă voi avea nevoie de ceva, la tine voi veni.
Aras: Când ești veselă, mă dai gata! Sammiel are o vorbă: omenirea s-a legănat pe genunchii femeii.
Flora: Și s-a supus carpiciilor bărbaților! (râd ușurel amândoi)
Aras (are o idee): Flora! dacă într-o zi voi avea curajul să te privesc în ochi și să te rog să-mi fii nevastă (repede) ai fi de acord?
Flora (și-a regăsit firea veselă, râde): Vom vedea, când va veni ziua aceea numai să nu te grăbești
cortina
Actul II
Scena 1
(Biroul de mai-nainte, modernizat; pe una din laterale un pat cu rotile înfășat în alb pe care stă culcat pe burtă Demetru în slip iar Uma și Lea îi masează spatele cu câte o mână, cu cealaltă fumând țigări lungi; una îi masează spatele, cealaltă tălpile; între timp conversează; sunt îmbrăcate sumar)
Demetru, lea, Uma, Aras, Toma, David
Teclu, Sava, Iacob, Antipa, Remus, Sima
Lea: ar fi păcat, zice, să nu te faci actriță, cu picioarele astea lungi, zice, ar fi mare păcat!
Demetru (ca pentru el): I-auzi una!
Lea: aș face cu tine un film, zice, un western, dar n-am în dotare un cal așa înalt, zice, cum ți-ar trebui ție un pursânge, zice.
Demetru: În dotarea lui sunt numai pursânge măgari! și de călărit, știi să-i călărești că i-ai mai călărit (strigă tare) și aplică presopunctura aia mai apăsat gâdilatul la tălpi mă enervează!
Lea (schimbă tonul): Nu ți-ar conveni să plec, nu? nu-ți place ideea să mă pierzi, nu? unde mai găsești o ființă așa multifuncțională ca mine! de-aia te-ai enervat, nu?
Demetru: Nu! m-am enervat că nu presopunctezi ca lumea! adică de punctat punctezi, da nu presezi!
Lea: Ba presez, dar mi-am julit degetele că ai pielea groasă pe tălpi de umblatul desculț prin mărăcini!
Uma (după ce a consultat ceasul-brățară): Nu mai e mult și vine Aras și ceilalți; e vremea să te pregătești.
Demetru: Nici o pregătire! ora de masaj nu s-a terminat! Continuați!
Uma: Aras se va supăra din nou
Demetru: și ce dacă!; mie mi-e bine așa! (Uma și Lea se înțeleg din priviri și încep să se joace cu patul pe rotile împingându-l de la una la alta; Demetru abia se ține să nu cadă)
Demetru: Ho, nebunelor! (ele accelerează ritmul, râzând) ce v-ați dezlănțuit așa (nu se mai poate ține; cade; se lovește, îl doare peste tot)
Lea (râzând): Asta da, presopunctură!
Uma: presocăzătură!
Lea: tăvălealopunctură!
Demetru: Scorpii nerușinate! V-arăt eu vouă!
Uma (râzând): Ce?
Lea (idem): Ce ne-arăți? Chiar m-ai făcut curioasă hai, arată-ne!
Demetru (furios): Vă fac harcea-parcea! (își caută pantalonii, caută prin buzunare, a găsit; ține în mână un flacon) uite, vedeți?
Lea: Mare scofală! ce-i de văzut?
Demetru (amenințător): vă distrug! vă reduc la zero tăiat!
Uma: Zi odată, ce naiba-i ăla?
Demetru (teribil): anticoncepționale! deșteptelor! (scoate câteva în palmă)
Lea: te grozăvești atâta pentru niște gumă de mestecat!
Uma: o fi conținând cianură!
Demetru (râde): Incultelor! habar n-aveți ce minuni fac astea semidoctelor! analfabetelor! aduceți urechile-ncoace să vă alfabetizez! (Demetru trece de la una la alta vorbindu-le în ureche, se prelinge pe lângă ele cucerindu-le interesul; ele devin tot mai curioase mai interesate scot exclamații de bucurie, încearcă să pună mâna pe flacon, etc.) Și-acum, le va avea cea mai ageră! (aruncă flaconul în sus; cele două se aruncă spre el, se împing, se păruiesc, etc etc etc ; Demetru stă deoparte și râde victorios; între timp flaconul se desface și tabletele se împrăștie pe jos, călcate în picioare de cele două combatante a căror înfățișare este devastată) Bravo bravo! Acum uitați-vă în oglindă; arătați ca ciuma! (râde) sunteți amândouă harcea-parcea (râde, în vreme ce fetele încearcă să-și verse ciuda pe el) și și nu sunt anticoncepționale! sunt (râde) conservante pentru murături!
Aras (intră, se oprește, privește): Am nimerit la Războiul Celor Două Roze, ori faceți sexi-grup? (către Demetru) Încă nu te-ai îmbrăcat?! vin oamenii pentru discuții; (către fete) sunteți așteptate în studio. (ies toți trei hârjonindu-se, duc și patul pe rotile; Aras aranjează birourile, scoate dosare, le așează ici-colo; undeva, locul e dominat de un birou înălțat vizibil, de după care se vede spătarul foarte înalt al scaunului; intră David, Toma, Teclu, Sima se așează pe lângă celelalte birouri pe scaune, cercetează dosarele puse de Aras; uneori vorbesc între ei; brusc la biroul central apare Sammiel fixat de un spot luminos; e îmbrăcat în negru foarte elegant; își scoate tacticos mânușile și pălăria; așează pălăria în mijlocul biroului și mănușile peste ea; dispare tot așa cum a apărut, pălăria rămânând în fasciculul luminos; cei prezenți nu l-au băgat în seamă; apoi intră Antipa, Remus, Sava, Iacob; Aras le oferă scaune; unii se așează, alții nu; schimbă vorbe între ei)
Iacob (către Antipa): Ai aflat ceva?
Antipa: Nu prea
Remus: Aseară măsura locul în lung și-n lat.
Antipa: Loc e destul, nu mai trebuie măsurat; problema e că una vor ei și alta vrem noi
Aras (e în dreptul biroului lui Sammiel): V-am chemat să vă spun că timpul e scurt și trebuie să ne grăbim! (Teclu vrea să-i arate ceva într-un dosar și-l oprește din vorbă)
Sava: mare scofală ne spui asta o știm din vremurile facerii.
Aras (n-a fost atent): Ce-i cu vremurile facerii?
Iacob: zicea că și-acuma-i ca-n vremea facerii (Aras nu pricepe) adică acolo unde se face lumea, timpul prisosește; iar aici unde lumea e făcută gata, timpu-i scurt și omul strâmtorat
Aras: De când te știu vorbești în doi peri.
Iacob: Din pricina asta am pleșuvit în creștet
Sava: și ți s-a împăroșat limba! ca urzica bătrână!
Aras: Cu voi nu termină omul ușor; mai bine ascultați ce vreau să vă spun: s-a hotărât ca studioul cinematografic să fie clădit pe locul unde sunt turmele; asta înseamnă că trebuie să mutăm staulele
Toma: Aras, noi Consiliul (adică cei patru) hotărâsem că doar închiriem pământul pentru o vreme uite (arată o hârtie din dosar) așa am hotărât atunci
David: Toma are dreptate.
Teclu: Vezi, în dosarul ăsta sunt lucruri pe care nu le mai înțeleg parcă nu așa vorbisem
Aras: O clipă! voi lămuri lucrurile: sigur că pământul va fi doar închiriat studioului cinematografic; pentru câtă vreme, voi hotărâți! dar sper că nu vreți să rămână stâna de capre în platoul de filmare! așa că deocamdată mutăm caprele peste deal.
Sava: Spune, Aras, pentru ce ne trebuie nouă, ciobani din tată-n fiu, studiou cinematografic?
Aras: Pentru că este o afacere bănoasă; pentru că nu e rău să ne civilizăm și noi
Iacob: Dar de ce să nu ne civilizăm în altă parte! de ce v-a cășunat pe staulele noastre?!
Aras: Mai bine spune tu de ce te opui să intrăm și noi în rândul lumii civilizate ; n-ajunge să umfli burta cu lapte de capră!
Sava: A început să-ți pută laptele de capră, așa-i? te-ai dedat la Gillette Rexona etcetera!
Aras: Ce-are una cu alta?
Sava: Nu trebuie să aibă neapărat ceva! principalul e că o capră bine îngrijită care-ți dă zece litri de lapte pe zi, e o adevărată avere; unde mai pui la socoteală zburdălnicia și frumusețea ei ugerul, pentru care și Pamela Anderson ar putea fi invidioasă! ce bogăție emoțională mai mare vrei?
Iacob: ca să nu mai vorbim de masculi, de țapi; știi ce exemplare am selecționat
Aras: bateți câmpii v-a zis cineva să renunțăm la creșterea caprelor? Era vorba doar să dăm drumul și studioului cinematografic, care este o afacere bănoasă și de faptul că avem unde să mutăm staulele: peste deal!
David: Aras, nouă adică lui Toma, Antipa și mie nu ne prea convine; noi avem acolo casa bătrânilor, ce facem cu ea?
Aras: O dărâmați, că are peste două sute de ani!
Toma: și noi?
Aras: Voi? voi v-ați făcut vila cea nouă lângă sere cu împrumut de la bancă! (David și Toma protestează) cu mai nimica toată dobândă
Toma: Mă rog nu suntem singurii!
Aras: N-am spus că sunteți singurii; am spus, doar, că e cazul să dărâmați cocioaba.
Antipa: Nu uita, Aras, că în cocioaba aia încă mai stau eu! iar eu n-am nici o datorie la banca voastră!
Aras: Eu cred că interesul vostru este să vă înțelegeți ca între frați
Antipa: Sigur! noi nu vrem să dărâmăm nimic!
Remus: ar trebui întrebată și Flora e și casa ei!
Aras: De când ai luat-o de nevastă, stă la tine.
Remus: Nu-i treaba ta unde stă!
Aras: De bună seamă; sunt convins că David și Toma au tot interesul să rezolvați problema casei în termeni frățești!
David: Antipa, poate totuși Aras are dreptate casa e foarte bătrână
Antipa: eu nu sfătuiesc pe nimeni să se apropie cu gânduri rele de casa asta, chiar dacă Toma și David și-au făcut casă nouă!
Remus: Sunt de aceeași părere cu tine.
Sava (către Antipa): Și eu am o căsuță acolo, și n-am de gând s-o văd dărâmată!
Antipa: cine este de aceeași părere cu mine, să mă urmeze! dacă vreți tărăboi, să fie tărăboi (ies cei patru: Antipa, Remus, Sava și Iacov; intră Demetru)
Demetru (intrând): De ce erau așa porniți?
Aras (cătrănit): Tu de ce vii la spartul târgului?
Demetru: am făcut un duș m-am îmbrăcat
Teclu (reia): eu cred că ar trebui să ne mai gândim; certurile între frați nu sunt bune
Aras: Ne tot gândim de-o jumătate de an; destul! cine-i hotărât să facă treabă, semnează acum contractul; cine nu, să dea îndărăt împrumuturile din bancă, în douăzecișipatru de ore!
Sima: Vai de mine! doar nu vorbești serios!
Teclu: Ne-aduci în pragul sărăciei; de unde să scoatem atâția bani, în așa puțin timp?
Aras: Asta nu-i treaba mea! Treaba mea e să fac astfel încât lucrurile să meargă înainte; Societatea să nu piardă nici cât negru sub unghie
Teclu: vorbești de parcă Societatea asta ar fi Dumnezeul nostru.
Aras: Este Dumnezeul nostru! noi am creat-o; acum îi suntem obligați! suntem sclavii ei!
Sima (aproape cu spaimă): Nu mai spune!
Aras: decât sclavii unui cârd de capre, mai bine ai unei Societăți care ne aduce satisfacții înmiite! dar trebuie să facem unele sacrificii, doar nu vreți totul mură-n gură!
Demetru (timid): Aras, dar de roluri le-ai vorbit? rolurile plătite din filme
Aras: păi da! se vor distribui roluri în filme foarte gras plătite, filmele se vor proiecta în toată lumea unii, care joacă bine, vor fi nominalizați pentru premii
Teclu: Ce premii?
Demetru: N-ai mai auzit? premii!
Sima: De ce naiba nu vorbești mai limpede!
Aras: Capul tău e doar cuier pentru pălărie? n-ai minte să pricepi repede? de ce crezi că facem aici studio cinematografic!?
Demetru: ce naiba sunteți așa grei de cap!? totul este pregătit; i-am dat și nume: Studiourile Cinematografice Hollyștea de Deal; așteptăm regizorul cu scenariile Lea și Uma au dat deja probe și vor primi roluri
Toma (reticent): Noi suntem cetățeni serioși!
Teclu: Eu n-am chef să fiu de panaramă!
David (către Toma și Teclu): Stați puțin! (lui Aras) ideea începe să mi se pară interesantă vorbeai de roluri de premii (cade pe gânduri) Aras, cred că ai dreptate, nu ne strică deloc un studio cinematografic!
Aras: E o investiție inestimabilă!
David: Toma, Teclu, Sima, credeți că vă strică niște rolișoare bune și bine plătite?!
Sima: Păi!
David: oleacă de publicitate, acolo știți cum e, mai ieșiți și voi în lume
Teclu: cum să ne strice?!
David: nu-i așa? merită să sacrificăm câțiva coți de pământ
Toma: dacă tu ești de acord, eu n-am nimic împotrivă!
David: Aras, vezi că suntem binevoitori; am înțeles, în sfârșit, cum stau lucrurile, așa că spre binele Societății ne retragem staulele și eliberăm terenul în favoarea Studioului cinematografic.
Aras: acum ai vorbit înțelept!
David: cu Antipa, vedem noi ce facem; în fond, suntem oameni sensibili!
Aras (parșiv): De bunăseamă! (își strâng mâinile)
Sima: Atunci dacă tot Consiliul vrea panaramă, panaramă să fie! (pune mâna peste ale celor doi; Teclu îi urmează exemplul)
Demetru (fericit): da ce panaramă! mai palpitantă decât maidanul cu fosile al lui Spielberg! (David, Toma, Teclu, Sima ies)
Scena 2
Aras, Demetru, Sammiel, Regizorul, Mina
Demetru: Îmi pare rău că Antipa cu ceilalți s-au grăbit să plece; sunt convins că ar fi înțeles și ei cum stau lucrurile.
Aras: Ei, un pic de opoziție nu ne strică.
Demetru: și dacă se vor lua la bătaie?
Aras: când doi se ceartă, al treilea câștigă!
Demetru: Care al treilea? și care câștig?
Aras: Ia te uită! Ai început să pui întrebări; pasămite dai semne că ți se desțelenește mintea; îți prinde bine masajul fetelor.
Demetru: Îhî! mai ales la călcâie.
Aras (îl imită): Îhî! pesemne cu ele gândești!
Demetru (se îmbufnează): Niciodată nu-ți place ce spun!
Aras: Niciodată nu spui ce-mi place Nimerești tot ca Ieremia cu oiștea-n gard.
Demetru: Ascultă, Aras, să nu crezi că sunt chiar bou! să nu crezi că nu mă-ntreb de la o vreme de ce m-ai pus tocmai pe mine staroste
Aras: Zău? și ce ți-ai răspuns?
Demetru: că un cap necopt încă, n-are voie să vadă unde se duc banii sau marfa pe care v-o aduc unii, ori drumurile lui Sammiel
Aras: Ascultă, pârlitule, ce-ți spun: acoperă-ți ochii, să nu mai vezi; dă muzica tare la casetofon, ca să nu mai auzi; mușcă-ți limba ca să nu te pună păcatul să vorbești către cineva ce m-ai făcut pe mine să înțeleg! E mai bine să nu bagi de seamă pisica neagră care ți-a tăiat calea dimineața ca să nu te trezești cu ea moartă în farfurie, la cină Și-acum du-te! te-așteaptă fetele să mergeți la discotecă. (Demetru iese; la biroul cel înalt, apare brusc Sammiel, bine luminat)
Sammiel: Te-ai descurcat destul de bine astăzi
Aras (nu se aștepta): De unde ai apărut?! parcă nu mai erai?!
Sammiel: Eroare!
Aras: Nu zău, Sammiel, de fapt de prin ce părți ale lumii ai venit; care-i adevărul despre tine uite, după atâta timp, încă nu știu
Sammiel: Aras, omul deștept învață zilnic câte ceva iar tu ești un om deștept; tocmai de-asta mă mir, cum pui întrebări care știi că nu primesc răspuns? există un singur principiu: că nu trebuie să alergi după adevăr, cu limba scoasă!
Aras: Vezi, asta este; eu nu alerg după el cu limba scoasă! dar nici nu pot să mă lipsesc de el.
Sammiel: Îți imaginezi doar! O minciună frumoasă face cât zece adevăruri; iar azi ai știut să minți frumos, te-am admirat!
Aras: presupunând că ai fost prezent!
Sammiel: Presupune ce vrei!
Aras: Frații s-au certat între ei; va trebui să-i împac văd eu cum.
Sammiel: De ce să-i împaci? lupta e hotărâtoare; câștigă cel puternic, el merge mai departe.
Aras: mai bine nu mă amestec!
Sammiel: Greșit! total greșit! Pune-le arme în mână și unora și altora.
Aras: Să-i îndemn la fratricid?
Sammiel: Nu! îl ajuți pe fiecare să se apere!
Aras: Nu văd deosebirea
Sammiel: Ar trebui s-o vezi!
Aras: De fapt, de ce ții așa de mult la studioul ăsta?
Sammiel: Te sfătuiesc să ții și tu, nu uita! tu ești cel care vinde iluziile dar și cel care poate primi glonțul în cap
Aras: iar tu ești cel din umbră, cel care hotărăște miza! și încasează profitul
Sammiel (schimbă vorba): era să uit; ce-i cu Demetru ăsta al tău; a-nceput să gândească normal cine-ar fi crezut?
Aras (patern): Ei, gândește! vrea doar să demonstreze că nu e bou
Sammiel: Tocmai! Inventează ceva ca să se convingă singur că e un bou ireversibil! scapă de el!
Aras: Încă ne mai este util
Sammiel (zâmbind): ai oarecare slăbiciune pentru puțintenia minții lui; dar acest lucru te face pe tine vulnerabil scapă de el!
Aras: Bine!
Sammiel: Dă-i bomboane cu canabis indica, țigări cu marijuana! îl vor termina încet, sigur și elegant.
Aras: Bine!
Sammiel (dur): Ți-am spus că n-ai voie să ai slăbiciuni dacă vrei să fii stăpân! dacă nu, îi vei urma lui Demetru
Aras: Bine!
Sammiel (parșiv): ți se pare că totul este o farsă lejeră; însă fii atent: eu nu știu să glumesc! (își ia pălăria, mănușile, iese tacticos)
(Aras are un gest de revoltă, se plimbă un timp scurt, apoi se așează pe ceva, pradă oboselii. Intră Regizorul și Mina, amândoi foarte blonzi, pitorești, ieșiți din comun)
Regizorul (Aras nu reacționează) Oh! Ah! Domnule Aras (în sfârșit îi vede) mă bucur sincer să vă găsesc la datorie; știți cum să vă spun aș avea nevoie să mă conseiez cu cineva în materie, mă-nțelegeți? e vorba de producția noastră comună, știți vreau să ne fixăm pe schema cea mai bună, mă-nțelegeți?
Aras: Nu! mărturisesc că nu!
Regizorul: Poate n-am fost suficient de explicit; știți, aș vrea să alegem schema pentru scenariu, mă-nțelegeți! (pauză, Aras îl privește fără expresie) cum să vă spun, noi (el și Mina) nu lucrăm decât după scenariul nostru, mă-nțelegeți? avem patru scheme supreme totale absolute după care construim scenariile pentru toate filmele noastre; multe din ele, cum să vă spun au intrat în istoria cinematografiei avem un palmares bogat și vă spun asta cu toată modestia, știți fiindcă veni vorba! Așa că am adus schemele, mă-nțelegeți? le-am adus ca să alegeți.
Aras (sătul): Alege-o domnule, dumneata! că dumneata ești regizorul! de ce vii la mine pentru un fleac ca ăsta?
Regizorul: Atunci cum să vă spun alegem schema polițistă, e mai vivace, mai antrenantă, știți traficanți de droguri, teroriști, violuri, victime blonde, explozii multicolore, sex.
Aras (ezită): altă schemă?
Regizorul: de dragoste! sex, blonde turbulente, sinucideri, nuduri, bărbați uciși, teroriști, explozii
Aras: alta?
Regizorul: thriller politic; alegeri măsluite, asasinate, dezvăluiri șocante, teroriști, violuri, explozii pe fiecare centimentru pătrat, blonde sadice, sex îndrăcit, bărbați cu ochi albaștri, apocalipsă!
Aras: Bun! m-am lămurit! Alege-o dumneata!
Regizorul (unsuros): cum să vă spun? eram convins că veți ajunge la părerea mea: o să punem câte puțin din toate (scurtă pauză) știți, ar mai fi o problemă (Aras îi face semn să-i dea derumul) domnișoara Mina este actriță cu care lucrez intens în ultima vreme, mă-nțelegeți
Aras: Cum nu?! înțelegem!
Regizorul: Aș dori s-o păstrez în rolul blondei numărul unu și blondei numărul doi
Aras: Nici o problemă! câte blonde sunt în schemă?
Regizorul: Două!
Aras: Bun! și restul personajelor?
Regizorul: Sunt bărbați și-un câine, mă-nțelegeți, nu poate lipsi
Aras: Atunci fetele pe care ți le-am trimis, pentru ce au dat probă?
Regizorul: A!!! cum să vă spun am în schemă un cadavru care, știți e foarte important pentru poliție grosplan!
Aras: tot blond?
Regizorul: și cu ochi albaștri mă-nțelegeți!
Aras: ce ne-am face fără blonde?!
Regizorul (discret lui Aras): cum să vă spun, de fapt e inflație de blonde; în curând va urca prețul brunetelor veritabile. Mă-nțelegeți? dacă aveți vreuna, păstrați-o n-o irosiți!
Aras (așijderea): Mulțumesc pentru sfat! (schimbă) mai e vreo problemă?
Regizorul: Nu! cum să vă spun, astea au fost! putem să ne-apucăm de treabă?
Aras: De bunăseamă, n-avem de ce s-o târnosim! (Mina îi întinde mâinile să i le sărute)
Regizorul: Peste un ceas venim să vă citim scenariul.
Aras: Perfect. (îl conduce până la ușă, apoi se întoarce spre birou, pauză) Nimic nou pe lume! auzim ce-am mai auzit vedem ce-am mai văzut facem ce-am mai făcut ! Lumea merge înainte! Să ieșim în întâmpinarea trecutului!
cortina
Scena 3
(Locul platoului de filmare Hollyștea; peste tot, resturi de recuzită de la filmări; undeva în mijloc, Paiața marchează un cerc în jurul său cu un șnur gros, alb, apoi se așează în mijloc, mulțumit; intră Demetru foarte trist și preocupat; Paiața îl vede, îl urmărește scurt timp)
Paiața, Demetru
Paiața: Hei, bună-seara! (Demetru nu-l aude) n-auzi trecătorule, bună-seara!
Demetru: Bună-seara? nu e bună seara!
Paiața (cu înțelegere): așa se întâmplă uneori
Demetru: Mie mi se întâmplă des; știi, nu prea sunt înzestrat (arată la cap)
Paiața: Ești supărat pentru atâta lucru? (râde amuzat) într-o lume în care deștepții se calcă pe picioare, e o fericire să mai întâlnească omul câte unul ca tine! vino mai aproape!
Demetru (amuzat): Vino tu! de ce stai în cercul ăla alb?
Paiața: E punctul meu fix. Aici m-a așezat regizorul
Demetru: și n-ai voie să ieși?
Paiața: Ba am voie, dar eu sunt Paiața nu pot să-mi părăsesc punctul fix.
Demetru: De ce?
Paiața: Îmi pierd echilibrul
Demetru (are o idee): Hai cu punctul tău fix cu tot.
Paiața (luminat): Ai dreptate! ce bine că nu prea ești înzestrat. Ajută-mă! (Demetru îl ajută să vină mai în față) Tu nu vrei să împarți cu mine punctul meu fix?
Demetru: Nu! eu nu suport punctele fixe, eu duc o viață foarte mobilă.
Paiața: Nu te invidiez
Demetru: Nici eu pe tine
Paiața: E perfect! înseamnă că nu ne temem că ne vom lua locul, unul celuilalt; putem fi amici.
Demetru: dacă-ți face plăcere! (pauză) Dar ce nevoie are regizorul de tine?
Paiața: Prea exact nu știu nici eu; uneori țin locul unui actor care lipsește alteori sunt o voce din mulțime; alteori chiar mulțimea; ieri am fost glasul acuzării apoi al conștiinței; iar uneori sunt, pur și simplu, vaietul vântului.
Demetru: Constat că ești foarte important!
Paiața: mă supără numai faptul că atunci când nu sunt important, nu sunt nimic!
Demetru: Ce tot spui?! ești Paiața!
Paiața: ce-i o paiață?
Demetru: cineva care poate fi o voce din mulțime sau glasul conștiinței sau chiar vuietul vântului; adică cinvea care, în orice caz, nu e un nimeni!
Paiața: Crezi?
Demetru: Pe cuvântul meu! (pauză) știi, nu ți-am spus, uneori îmi pierd și eu echilibrul
Paiața: Vezi? ți-am spus să împarți cu mine punctul meu fix.
Demetru: Nu, nu pot să fac asta; vreau doar să fim prieteni, să vin din când în când la tine îmi face bine!
Paiața: Îți mulțumesc! știi, eu n-am nici un prieten îți mulțumesc!
Demetru n-ai de ce să-mi mulțumești! îmi pare bine că te-am întâlnit.
Paiața: și mie!
Demetru: când n-o să am timp să vin aici, mă voi gândi la tine și voi fi fericit că exiști!
Paiața: te voi aștepta să nu uiți! (Demetru iese; în scena care urmează Paiața va dispare în mulțimea care inundă scena)
Scena 4
(Scena sugerează sumar o sală a parlamentului de oriunde; în dreapta reprezentanți ai puterii; în stânga opoziția; prin toate părțile este un du-te-vino dezordonat: oameni cu elemente de decor, cu grămezi de costume în spate, oameni care se costumează, totul într-o harababură voită; intră regizorul cu o porta-voce într-o mână și cu un dosar în cealaltă; se așează la un pupitru aflat într-una din laterale; Mina intră și ea în ținută de așternut și stă mereu lipită de el.)
Regizorul, Mina, opreator 1, operator 2
David, Toma, Teclu, Sima, figuranți
Regizorul (în pâlnie): Atențiune! atențiune! toată lumea să-și ocupe locurile stabilite! (nimeni nu-l ascultă) toată lumea la locurile stabilite! (încet, se separă două grupuri, stânga-dreapta) liniște! faceți liniște! începem filmarea! operatorii, unde sunt operatorii! (apar doi operatori cu camere pe umeri) tu, filmezi pe dreapta, iar tu pe stânga.
Operator 1: Începem?
Regizorul: Așteaptă semnalul meu.
Operator 2: Și eu?
Regizorul: Ești de capul tău? și tu! (în pâlnie) atenție la mine, toată lumea! (strigă) liniște! (gălăgia se potolește) știți textele? (toți tac) replicile, le știți? (aceeași tăcere) ați învățat ceea ce e scris pe colile de hârtie pe care vi le-am dat?
Teclu: A! da!
Sima-David-Toma: Sigur, am învățat pe de rost, cum nu!
(replicile care urmează, vor fi spuse în același timp de toți trei)
David: În timpul guvernării voastre, ați încurajat corupția!
Toma: Ați încurajat nepotismul și favorizarea intereselor clientelare!
Teclu: Nu vă pasă de țară, vreți puterea cu orice preț!
Sima: He, he! puterea e ca ibovnica: dacă n-o ai, o dorești; dacă o ai, nu-ți vine s-o dai altuia.
Regozorul: Ați înnebunit? De ce vorbiți toți odată? și tu, de unde ai scos-o cu ibovnica?
Sima (cu multă bunăvoință): De la
Regizorul (întrerupe): Nu mă interesează! spuneți numai ce este scris în hârtiile pe care le-ați primit, nu băgați texte din burtă.
Toma. Da o-ntrebare am voie să pun?
Regizorul: Zi!
Toma: Ce e ăla nepotism?
Regizorul: Adică și-au pus rudele, nepoții, finii în guvern sau în posturi grase.
Toma: Și nu e voie?
Regizorul: Nu.
Toma: Atunci de ce să te mai bați pentru putere?
Regizorul (își pierde răbdarea): Uite ce-i: cine vrea să muncească serios, să rămână; cine nu, la revedere! dar nici bani nu primește.
David: Stimați parlamentari, puneți-vă pe treabă, că dacă nu, v-atinge la buzunare! așa! să-i dăm drumul, domnule regizor.
Regizorul: Prin urmare, suntem aproape de alegeri; în parlament, se confruntă opoziția cu cei de la putere; David și Toma sunt opoziția; Teclu și Sima sunt puterea; textul îl cunoașteți, dați-i drumul! (cei patru și figuranții se așează pe poziții; regizorul întinde mâinile, apoi face semn operatorilor) motor!
(operatorii filmează)
David: ați încurajat corupția!
Toma: Și nepotismul, adică puterea e la nepoți, fini și ibovnice.
Teclu: Și ce-ai tu cu nepotu-meu și cu finu-meu? spune, ai ceva cu ei?
Toma: N-am, mă! da nu e voie!
Teclu: Cine ești să hotărăști?
David: Regizorul a hotărât, tu n-ai auzit?
Teclu: Las că știu eu unde bați!
Regizorul: Oameni buni! oameni buni!
Toma: Domnu regizor, scoateți-l pe ăsta din rol! (arată la Teclu) nu vedeți că e greu de cap? Nu pricepe cum e cu nepotismul.
Teclu: De ce mă faci greu de cap? (se încaieră cu Toma; Sima îl ajută, David intră să-i despartă, dar nu reușește, și se încinge bătaia)
Regizorul (strigă în pâlnie furios): Încetați! încetați odată, inculți nenorociți ce sunteți! (pe această replică, un figurant se repede la Mina, o trântește pe umăr și pleacă cu ea; regizorul rămâne o clipă încremenit, apoi zbiară) ce faci dobitocule? ce te-a apucat?
Figurantul: Maistre, așa scrie în rolul meu: (citează) se repede ca un tigru, o smulge din pat și iese cu ea!; și tocmai era timpul să fac asta, numai că domnișoara Mina nu era în patul în care trebuia
Regizorul: Măi zmintitule, asta vine mai târziu, mult mai târziu, așteaptă întâi să intre în pat! nu vezi că nu e în pat?
Figurantul: Nu mai am timp s-o căsăpesc, credeam
Regizorul: Cine ți-a permis să crezi? (între timp bătaia s-a potolit; către operatori care continuă să filmeze) și voi ce faceți? opriți filmarea! faceți risipă de peliculă, o să vă pun s-o plătiți! (între timp Mina s-a întors lângă regizor)
Operator 1: Nu ne-ați făcut semn să oprim.
Regizorul (se străduiește să se calmeze): Stați pe locurile voastre, nimeni nu se mai mișcă și nu mai scoate un cuvânt! așa! ce faceți voi nu e artă, domnilor, e prostituție! arta adevărată presupune disciplină, cunoașterea perfectă a rolului fiecăruia voi întruchipați idealurile politice ale unei națiuni, trebuie să fiți demni, civilizați, să nu vă încăierați pe probleme personale; faceți abstracție de problemele personale, pentru că un politician nu visează la putere ca să facă ce vrea el; un politician e ca un înger cu sabia în mână, el vrea puterea ca să stârpească răul, se sacrifică pe sine însuși și pe ai săi ; pentru că politica, domnii mei, este arta artelor de a te sacrifica pentru țară; este arta de a promite prosperitatea, binele, fericirea, etcetera dar mai ales stârpirea corupției; abia pe urmă vezi ce faci și cum o întorci ! (în scenă intră Lea furioasă, cu un cearșaf pe ea; se oprește în fața regizorului, care la început n-o observă)
Lea: Maistre! asta-i o porcărie, maistre! sunt cel mai bun cadavru din Hollyștea, cel mai expresiv, chiar dumneavoastră, maistre, mi-ați spus-o cu multă căldură; nimeni nu nuanțează ca mine inexprimabilul diferitele grade de degradare de putrefacție, chiar! așa mi-ați spus; și-acum de unde-a apărut pațachina aia care vrea să-mi ia rolul, cine i-a pus pile? a cui pilă e? și mai ales, cum a îndrăznit?!
Regizorul (de la stupefacție, trece la furie, urlă): Ieși afară!
Lea (siderată): Poftim?
Regzorul: Ieși afară, n-auzi? deocamdată n-am nevoie de cadavre, chiar de-ar fi mumificate și poleite cu aur!
Lea (izbucnește în plâns): dar bine, maistre?!
Regizorul: Luați-o, vă rog, luați-o de aici până n-o mușc! (Lea iese urlând; în platou e o liniște de mormânt; regizorul este extenuat, Mina îi face masaj la umeri) dragilor! scumpilor! să continuăm în liniște, cu responsabilitate maximă! cu talent, că-l aveți, am văzut eu că-l aveți! (bea un pahar cu apă minerală, privește hârtiile din dosar) Bun! filmăm scena cu răpirea amantei președintelui că am văzut că vă place mai mult. (actorii se regrupează în funcție de noua scenă, parte din figuranți ies, rămân: Toma, Sima și două femei care dansează pe o muzică în surdină; lumină scăzută; dinspre culise se strecoară Figurantul cu fața acoperită; ezită o clipă, apoi o înșfacă pe cea cu care dansează Toma și fuge cu ea)
Toma: De ce iei, domnule, ce nu-ți aparține?
Figurantul: În momentul ăsta îmi trebuie o femeie; de unde vrei s-o iau?
Toma (se repede la el): Și tocmai pe nevastă-mea ai pus ochii?
Figurantul: Stai, omule, nu da în mine, că n-am pus ochii pe ea! nici nu știu cum arată cu vopselele alea pe față, dar eu ce să fac dacă așa-i scenariul?!
Toma: Da, dar ai ieșit din scenariul tău și ai răpit-o pe nevastă-mea din scenariul meu. (se iau la bătaie)
Operator 1: Iar stăm domnule? ne-apucă dimineața și nu mai terminăm!
Regizorul (nu mai rezistă, este epuizat): Stingeți luminile! stingeți luminile!
Scena 5
(Hollyștea același decor într-o harababură de nedescris, așa cum a rămas după filmări; cei patru sunt culcați pe te-miri-ce, acoperiți cu elemente de decor; tocmai se trezesc, e dimineață)
Antipa, Remus, Sava, Iacob
Sava: Mi-e capul umflat, de ce naiba mi-e capul umflat?
Iacob: Nici al meu nu-i mai breaz. (se mișcă și ceilalți)
Sava. Eu vorbesc de-al meu ; parcă-i înfășurat cu sârmă ghimpată.
Remus (se freacă și el la cap) prin care trece curent de înaltă tensiune! ceva nu e-n regulă
Antipa (ridicându-se): sunt seci, asta nu-i în regulă! (amețește brusc, duce mâinile la cap) Auuu!
Sava: îhî al tău e prea plin, de-aia te doare!
Antipa (ținându-se de stomac): Să știi că au pus ceva în țigări; mi-e greață.
Iacob: Am fumat prea mult; eu v-am spus că lăcomia nu e bună!
Sava: Nu mai face pe deșteptu! (ia de jos un pachet gol) sunt țigări extra fine (cercetează pachetul) Marijuana asta trebuie să fie numele fabricii sau al patroanei (îl aruncă)
Remus: Lăsați-o dracului de patroană! spuneți-mi, mai bine, ce facem? Aras ne-a momit să-i aducem marfa de-afară și între timp ne-a dărâmat casele, ați văzut?
Iacob (șmecher): pe noi ne-ar fi costat mai mult dărâmatul decât valoarea lor, dar
Antipa (îl taie): aici nu e vorba de valoarea lor; aici e vorba că ne-a dus de nas și că ne-a lăsat fără casa natală
Remus: cum îți mai aduci aminte de copilărie?!
Iacob: Las-o-ncolo, c-a fost tristă!
Antipa: Dar e tristețea ta, de ce să ți-o fure?
Sava (hotărât): Mergem la Aras! (nimeni nu mișcă) mergem la Aras să-i cerem socoteală.
Antipa: Nu cred că vom rezolva ceva; e prea viclean ca să nu fi aranjat lucrurile în folosul lui.
Remus: Dar nici nu-l putem lăsa în pace! (din lateral apar doi polițiști înarmați care se apropie tiptil de ei)
Sava: Am o idee! (polițiștii cu armele îndreptate spre ei)
Polițist 1: Hei, ce complotați voi aici?!
Polițist 2: Nu mișcați că avem ordin să tragem!
Polițist 1 (ia de jos pachetul de țigări): Ia te uită, dumnealor umblă cu marijuana!
Iacob: Ascultă, noi nu ne facem de lucru cu femei! cum îți permiți?
Polițist 1: Ați fumat, de la voi e pachetul
Iacob: Da, am fumat! trebuie să-ți dau ție socoteală ce țigări fumez?
Polițist 1: La poliție cu voi! (le pun cătușe, cei patru protestează) Potoliți-vă, că vă agravați situația! V-am prins asupra faptului!
Sava: Care fapt omule?!
Polițist 1: Fără omule! v-am prins că faceți contrabandă cu stupefiante; de arme se știa
Antipa: Noi? contrabandă cu arme? de unde-o scoți?
Polițist 1: Gura! O să vorbiți la poliție.
Flora (care de o vreme privea scena pitită în lateral): Ce să vorbească la poliție? și adică, de ce la poliție? (se prelinge pe lângă cei patru, șoptindu-le ceva)
Polițist 1: Eu zic să nu te amesteci, că nu-i treaba ta.
Flora: Nu mai spune! dar a cui treabă este?
Polițist 2: A lui Aras.
Flora: atunci, să mergem la Aras!
Polițist 1: Ba nu, îi ducem la poliție, că e caz de poliție!
Flora: Ascultă, înainte de orice, totul are o logică; (îl ia de braț pe Polițist 1 și îl izolează) știu că dumneata ești un om inteligent: nu poți duce la poliție niște oameni nevinovați; (face semn celor patru) așa că, vom merge la Aras să lămurim lucrurile. (în același moment, cei patru sar pe polițiști și îi dezarmează) Așa flăcăi! acum spuneți ca de la egal la egal amical, despre ce-i vorba? (o clipă, polițiștii se codesc, Flora desface cătușele celor patru și le pune polițiștilor)
Polițist 2: despre ce să fie! Aras ne-a trimis să-i capturăm că au făcut trafic cu arme
Polițist 1: zicea că are dovezi.
Antipa: Noi n-am făcut nimic! am adus doar de-afară transportul de marfă pentru care am fost plătiți; habar n-avem ce fel de marfă se află în cutiile sigilate!
Remus: dar orice-ar fi, e marfa lui Aras!
Polițist 1: și marijuana? pachetul de țigări era al vostru, ați recunoscut!
Iacob: ei, și? ce-are una cu alta?
Polițist 1: Cum să n-aibă? contrabanda cu marijuana intră la crimă organizată!
Iacob: să intre unde vrea! pachetul l-am luat tot din marfa lui Aras!
Flora (a urmărit dialogul cu interes): Ați furat un pachet de țigări! ei, bravo; frumos vă stă! unde mai pui că nu erați fumători!
Antipa: Sava, el e cu ideile, a fumat o țigară și-a zis că maidanul ăsta e Paradisul, iar el e Adam
Iacob: Și-am vrut să văd și eu Paradisul că după moarte, cine știe!
Remus: Acum îmi dau seama polițistul are dreptate eram ca drogați
Sava: Ia te uită! v-au apucat mustrările de cuget! Eu vă spun drept că aș mai fuma una, că Eva încă n-a apucat să-mi dea mărul
Flora (i-o taie): Nătărăilor! Ați căzut în plasa lui Aras, nătărăi ce sunteți!
Remus: așa este! ne-a rămas o singură soluție: să negociem cu Aras
Flora: orice-am face, locul ăsta e pierdut! definitiv pierdut! Aras a aranjat bine lucrurile: să vă bage la pușcărie și să vă ia pământul.
Polițist 1: Cu noi, ce vreți să faceți?
Flora: Exact ce-ați vrut voi, cu noi: vă ducem plocon la poliție. Haideți! (în vrme ce se pregătesc să plece, cade
cortina
Actul III
Scena 1
(Partea stângă-spate a scenei e îngrădită cu sârmă ghimpată; deasupra se vede firma: Studiourile Cinematografice Hollyștea de Deal; deasupra porții se stinge și se aprinde un panou luminos: se filmează! nu deranjați!
În partea dreaptă se află o ruletă iar dincolo de ea câteva elemente sugerează intrarea într-un local. Intră cei patru Domni și Doamna oameni de afaceri sobri, îmbrăcați în negru. Doamna este un bărbat în travesti.)
Sammiel, Doamna, Domnul 1, Domnul 2,
Domnul 3, Domnul 4, Crupierul
Doamna (vorbește tot timpul graseiat; oprindu-se în fața porții studioului): Splendid, domnule Sammiel, splendid! cultura este cu adevărat o fortăreață un organism viu în ofensivă sau cam așa ceva, mă rog vreau să spun că-mi place!
Domnul 1: Oh, desigur! O societate bogată din punct de vedere material, își poate permite și o mică extravaganță spirituală oh!
domnul 2: Da, da, da! se simte transplantul de civilizație proaspătă
Domnul 3: fără fenomene de respingere! uluitor, domnule Sammiel! ați făcut minuni! (merg la ruletă și încep să joace întâi în tăcere, apoi pe fondul discuției ce urmează; uneori, crupierul strigă: jocurile sunt făcute!)
Doamna: Splendid! Splendid! vom face investiții serioase aici.
Domnul 4: Ce asigurări ne dați, domnule Sammiel?
Sammiel: vă vom face toate înlesnirile necesare; (scurtă pauză, în care își zâmbesc cu toții dând afirmativ din cap) Nu putem neglija faptul că ați acceptat să fim parteneri egali.
Doamna: Ești un bun manager, domnule Sammiel! totdeauna am susținut acest lucru; splendid! ați intuit splendid.
Sammiel: Doamnă, (îi sărută mâna) mă onorați!
Domnul 3: așadar conform înțelegerii, noi vă livrăm cea mai modernă aparatură în schimb ne interesează brânza de capră.
Sammiel: Exact cum ne-am înțeles!
Domnul 2: la noi, adăugați și carne carne tânără, firește
domnul 1: Oh! noi nu vrem nici o brânză, noi dorim să luăm pielea adică pieile; bine argăsite!
domnul 4: iar noi restul! nu mai e nevoie să
Sammiel: Desigur, desigur! (către Doamna, care nu părea interesată de discuție) Nu cunosc opțiunea domniei-voastre.
Doamna: Noi? noi dorim un lucru minor (pauză)
Sammiel: adică?
Doamna: dincolo de brânză, carne, piei, și restul, n-a mai rămas mare lucru
Sammiel: în sfârșit
Doamna: am auzit că sunteți un loc bun pentru vânat (pauză) aveți multe trofee (pauză) țapi, căprioare, mistreți, urși animale nobile știți, noi le prețuim foarte mult, deși am radiat din dicționar cuvântul vânătoare.
Sammiel: Nici o problemă!
Doamna: Splendid! eram sigură că voi găsi înțelegere; (îl îmbrățișează) splendid, splendid!
Sammiel (evident nu i-a plăcut îmbrățișarea): sunt încântat să vă fac o bucurie, doamnă! (jocul de ruletă continuă; câștigă Domnul 3, e felicitat, i se strânge mâna, etc )
Domnul 3 (îl ia deoparte pe Sammiel): Sper, domnule Sammiel, că nu mai e nevoie să vă amintesc de ambalaj știți, lăzile lăzile! (pauză; se înțeleg din priviri) Să fie din lemn de trandafir; am văzut că aveți specii multe și variate
Sammiel: nu vă scapă nimic!
Domnul 1 (a văzut că cei doi s-au retras; vine spre ei, se adresează Domnului 3): Oh, domnule, conversația noastră trebuia să fie comună deschisă.
Sammiel: Vă asigur că așa și este!
Domnul 1 (către Domnul 3): e rândul dumneavoastră. (arată spre ruletă; domnul 3 merge la masă) Domnule Sammiel, sper să nu uitați când am zis piei, n-am zis neapărat de capră, sau numai de capră; Oh! și pielea de leu ne interesează, mai ales că pentru dumneavoastră nu face nici două parale!
Sammiel: OK!
Doamna (se furișează prin spatele lui Sammiel acoperindu-i ochii) Cucu! (către Domnul 1) Vezi, dragă, că ești așteptat (face semn către ruletă; Domnul 1 pleacă) Iubitule, te-am admirat întotdeauna de departe nădăjduiam să ne înțelegem, acum, că suntem atât de aproape
Sammiel (surprins neplăcut de gestul ei, își stăpânește pe jumătate reacția): Sunt o ființă modestă, doamnă!
Doamna (scade vocea): cum te găsesc pe seară? (Sammiel are un gest de surpriză) nu e cazul să faci mofturi; nu uita că eu sunt consilierul lor. (arată spre cei patru Domni)
Sammiel (și-a revenit repede; îi ia mâna, i-o sărută) N-am sperat niciodată la o asemenea plăcută surpriză! (îi șoptește ceva la ureche)
Doamna (râde în triluri baritonale): ești mai pișicher decât mi-aș fi închipuit! (râde, se întorc amândoi la ruletă, braț la braț)
Scena 2
(În sunetele unei melodii stridente, porțile Hollyștei se deschid, lăsând să iasă un șir de oameni îmbrăcați în echipament de gimnastică; cei mai mulți mestceă gumă; grupul iese de-a-ndăratelea, ținându-se unii de alții de mijloc; ultimul trage o funie lungă de vreo trei metri, în capătul căreia, în sfârșit, apare Demetru târât de un picior cu fața în sus, cu o pipă în gură)
David, Toma, Sima, Teclu, Demetru
figuranți, apoi Aras, Uma și Lea
Toma (dă drumul funiei; toți cad unii peste alții, se amuză): Hei, molâule, te mai tragem mult?
Teclu: Nu vezi că nu e-n stare să se scoale?!
David (îi dă câteva perechi de palme; Demetru se adună cu greu de jos, dar stă în șezut): Tu ești bărbat sau ești cârpă?!
Demetru (abia articulează): cârpă
David: O cârpă de staroste!
Demetru (râde tâmp): cârpă da nu otreapă!!
Toma: Ia te uită, face glume!
Demetru: ași! nu mai sunt bun nici de glume; otreapa e Aras (râde)
Toma (îi acoperă gura cu palma): Taci, tâmpitule, că te-aude careva.
Demetru (se scoală cu greu, merge ezitând): dacă vezi, să nu vezi! dacă auzi, să nu auzi! dacă știi, să nu știi! (din când în când pufăie din pipă)
Sima: Ce fum puturos iese din pipa asta a ta; fugi de lângă mine! (toți îl împing de la unul la altul, jucându-se cu el, ținându-l să nu cadă, împingându-l iar, și toți se amuză răutăcios)
Aras (apare în poartă însoțit de Uma și de Lea): V-am trimis aici să faceți mișcare, să vă modelați trupul și sufletul, nu la joacă! (către Uma) Începe exercițiile cu ei! (în timp ce Uma îmbrăcată în dress face gimnastică aerobică cu ei, Aras și Lea merg spre cei ce joacă la ruletă pe care îi vor conduce în interiorul Hollyștei; Aras revine) Lucrați, haide, un manager trebuie să aibă forță energie să fie mlădios așa! (între timp Demetru s-a târât sub masa ruletei, dar nimeni nu-l va mai băga în seamă) Tragerea la țintă ați făcut-o?
Toți: Făcut!
Aras: De ce?
Toți: Ca să tragem bine la țintă!
Aras: un bun manager trebuie să știe care îi este rivalul și la nevoie să se apere!
Toți: ori tu, ori el! da neapărat el!
Aras: Bun! și care este datoria fiecăruia dintre noi?
Toți: să fim biruitori!
Aras: Rupeți rândurile; pauză; (unii joacă la ruletă, alții stau în grup de vorbă. Către Uma) Care a fost cel mai bun?
Uma: Teclu a dărâmat trei indieni și cinci soldați de plumb și a ajuns cu călărețul lui, primul la sosire.
Aras: are mână bună; păcat de cap
Uma: iar Toma a reușit să scoată mireasa la dans.
Aras: i s-o fi făcut de însurătoare
Uma: Să știi că de mâine nu mai avem unde să mergem la exerciții, ăștia cu bâlciul pleacă.
Aras: nu te îngrijora, vin alții! de bâlci nu ducem lipsă! (din spatele scenei, apar Antipa și Flora; cercetează cu atenție grupul, apoi se apropie de David care discută cu alți doi)
Antipa: David, am venit să-ți spun că Flora și eu avem nevoie de ajutorul tău.
David: Dacă este vorba tot despre cocioaba aia, nu mai e nimic de discutat.
Antipa: De ce vorbești așa? acolo era pământul nostru, iar casa cocioaba aia era încă locuită de mine.
David: Ai luat destui bani pe capre; de ce nu-ți faci o casă nouă?
Antipa: Va să zică tu și Toma ați urzit cu Aras să mă înșelați!
David: Nu te-a înșelat nimeni, știi bine!
Antipa: Ba știu bine că m-ați înșelat; ați pus la cale povestea cu armele și cu țigările ca să scăpați de mine!
David (nu știe): ce arme? ce țigări?
Aras (apropiindu-se): Mai bine vezi-ți de drum, Antipa, și mulțumește-te că ai scăpat așa cum ai scăpat de închisoare!
David: Aras, nu vorbești serios; despre ce închisoare e vorba? de ce să facă Antipa închisoare?
Aras: Pentru că noi l-am trimis după marfă, iar el a ascuns arme și droguri și le-a adus aici cu gând să le vândă.
Antipa: Asta-i o minciună; era marfa ta, dar m-ai învinuit pe mine ca să poți pune mâna pe locul ăsta, unde era casa!
Aras: Te-ai obrăznicit Antipa! uiți cu cine vorbești! Uiți că te pot strivi ca pe-o muscă!
Antipa: Ticălosule! Te-ai ticăloșit de tot! (sare la el, se iau la bătaie; David vrea să-i despartă; deodată se aude o împușcătură și Antipa cade)
Flora (se repede la Antipa): Nu se poate! nu se poate!
Toma (cu pistolul în mână, vine din direcția ruletei): L-am nimerit?
Flora: Tu ai tras? tu ți-ai omorât fratele!? (îi cară pumni în cap, în piept, în timp ce Toma nu pricepe mare lucru)
Toma: n-am văzut cine e eram departe eu i-am apărat pe ei (arată la David și Aras)
Aras: Nu e nici o tragedie, nu te mai văicări atâta, Flora! Cu gloanțe oarbe nu poți omorî nici o vrabie! (pleacă în Hollyștea, urmat de Uma)
Antipa (e sculat de jos de cei trei frați, e năuc): Era cât p-aci să văd cum e când ai murit!
Toma: bine că n-a fost glonț adevărat!
Antipa: pentru mine, e ca și când a fost adevărat! Ai tras în mine! mă puteai omorî
Toma: Ești nebun? n-am văzut că ești tu!
Antipa: dar mă puteai omorî!, asta n-am s-o uit!
David: Exagerezi, Antipa; să luăm lucrurile așa cum sunt
Antipa: Ce mult v-a schimbat banul aproape că nu vă mai recunosc; dar dacă merită să pierdeți un frate și-o soră pentru ceea ce ați câștigat, atunci dați-i înainte! (o ia pe Flora și pleacă)
Toma: Cum să-l conving că n-am vrut să-l omor?
David: Acum lasă-l, e prea proaspătă sperietura și-aruncă naibii pistolul ăla!
Scena 3
(Același decor; din Hollyștea, apar cei patru Domni urmați de Doamna, întâmpinați de Sammiel care apare din direcția ruletei; în poarta Hollyștei se află un tip bărbos și hirsut îmbrăcat doar în pantaloni scurți, care-i face semn de adio Doamnei, cu mare afecțiune; aceasta e cam dezordonată și se cam împleticește.)
Sammiel, cei patru Domni
Doamna, un tip hirsut
Sammiel: Nădăjduiesc că v-ați odihnit bine.
domnul 1: Oh! nespus de bine! (își dau mâinile cu toții; domnii pornesc spre ieșirea din spatele scenei)
domnul 3: Vom reveni întotdeauna cu plăcere.
Doamna (reținându-l pe Sammiel): N-aș fi crezut, domnule, că pui la cale o asemenea farsă
Sammiel: se pare că ați încurcat camerele îmi pare rău!
Doamna: E-o minciună nerușinată! dumneata, domnule, mi-ai dat cu bună știință, cheia de la camera individului aceluia groaznic! mi-o vei plăti!
Sammiel (cu naivitate jucată): Vă înșelați; e adevărat, însă, cheile se potrivesc la toate ușile
Doamna: E ridicol!; nu te cred! De altfel, vei regreta amarnic!
Sammiel (imperturbabil): eu nu v-aș sfătui știți noaptea dumneavoastră pasională a fost înregistrată pe această minusculă casetă (o arată: Doamna a încremenit) nu cred să vă placă publicitatea
Doamna: Lepădătură!
Sammiel (sarcastic, dar fără patetism): lepădătură este cineva care se leapădă de caracter am tradus exact! dar nu te poți lepăda de ceva ce nu ai! Eu nu știu ce înseamnă să ai ori să nu ai caracter uman, adică sunt deasupra acestor amănunte ca să zic așa. Dar mă întreb: caracterul dumneavoastră unde este? nu l-am văzut!
Doamna (schimbă tonul): la urma urmelor, trebuie să recunoști că ne cam potrivim
Sammiel: nici măcar, Doamnă! Eu demonstrez o teorie cu instrumentele pe care oamenii mi le-au oferit; nu sunteți decât un instrument, și nimic mai mult! (scurtă pauză, se privesc) Sper să fiți destul de rezonabilă să faceți ceea ce vă dictează interesul personal ; aveți instrucțiunile necesare în acest plic. (Doamna deface plicul, citește, se revoltă)
Doamna: Incredibil! dar asta înseamnă ca noi (adică ea și cei patru) să pierdem tot în favoarea dumitale
Sammiel: Exact! aveți aici (îi dă o carte de vizită) numele băncii și contul respectiv depuneți totul acolo.
Doamna: vrei să ne despoi, domnule?
Sammiel: după câte am văzut, vă face plăcere
Doamna (furioasă): Cum îți permiți
Sammiel (îi arată buzunarul): distinsă doamnă, nu-mi închipui că v-ar place să vi se facă publicitate cu acest micuț filmuleț porno
Doamna: Da nu desigur
Sammiel: După ce vă reușește stratagema știu că sunteți un economist de mare clasă! vă voi numi consilierul meu personal; însă trebuie s-o meritați (o salută cu pălăria) omagiile mele, doamnă! (pornește spre local; Doamna se uită uluită după el, apoi pleacă împleticită după cei patru domni)
Scena 4
(Din Hollyștea ies fete purtând ghirlande cu verdeață și flori cu care ornamentează gardul, în sunetele muzicii vesele și a râsetelor nuntașilor; au flori în păr și în piept; prin porțile larg deschise ies doi chelneri cu o masă dreptunghiulară pe care o așează central; aceleași fete aduc scaune și platouri; chelnerii așează pahare; cam amețiți dar veseli, își fac apariția treptat: Teclu, Sima, Toma, David, Iacob și Sima.)
Teclu, Toma, David, Sima, Iacob
Sava, Aras, Lea, Reporterul (femeie)
Operatorul, doi chelneri, fete
David: Așa! aici nu e aglomerație și e mai aerisit.
Teclu: Frumoasă pereche domnule!
Iacob (mucalit): Despre nou-născuți, despre miri și despre morți, numai de bine! (între timp, chelnerii umplu paharele și rămân în apropiere cu șervetele pe braț)
Toma: Trosc cu bâta-n baltă!
Teclu (se face că n-aude): Cine se gândea că Aras se va însura cu Lea, cea mai mare artistă din Hollyștea
Sima: de dramă! ca să fii cadavru e o dramă!
Sava: ei, fiecare are ce merită!
Iacob: Cu vârf și-ndesat!
David (ridică paharul): Domnilor să bem în cinstea mirilor! Trăiască! (toți beau cu poftă)
Teclu (pune paharul jos): Frumoasă pereche, domnule!
Sima: și se potrivesc, ca sacul cu peticul!
Toma: Cum adică ca sacul cu peticul?!
Sima: Așa bine!
Toma: Cum adică, așa bine!?
Sima: Ai vrea să zic așa rău?
Toma: Nu, da nu-nțeleg!
Sima: Nu-i de mirare! te-ai îmbătat.
Toma (mirat): Eu? cum poți să exagerezi?
Sima: Eu?? de ce mă insulți?
Toma: am impresia vagă că mă urăști
Sima: Mi se pare că nu mă poți suferi. (pauză; se privesc teribil)
Toma (sincer): de fapt, ce-am eu cu tine?!
Sima: nici eu nu știu cu ce mi-ai greșit!
Toma (concesiv): mai bine, hai să ne-mpăcăm!
Sima (fericit): Hai! (beau bruderschaft, apoi se sărută)
Teclu (după ce a mai băut un pahar): Frumoasă pereche, domnule!
Sima (repede): Și se potrivesc (se trezește) Încetează odată! te-au plătit să le faci reclamă?
Teclu: Nu! dar vinul ăsta merită atâta lucru! (din când în când, chelnerul toarnă în pahare; nuntașii se cam cherchelesc)
David: Aras ăsta! a fost omul potrivit la locul potrivit!
Toma: da de ce zici: a fost?
David (n-aude): am ajuns cea mai înstărită societate
Teclu: Da, toți ducem o viață decentă
Iacob: Așa este! trebuie să recunoaștem că înainte era atât de indecentă! țî! țî! țî!
Sima: Ce vrei decență mai mare decât să ai zilnic la masă Delikat grozav de piperat, mezeluri Gourmet sau negourmet; ciocolată Kandia, pe care o mănânci și simți în măruntaie de zici c-ai făcut dragoste și pe urmă guma de mestecat Orbit fără zahăr, de care-ți cad dinții necariați!
Sava (prăpădindu-se de râs): Măi, impostorilor! dacă duceți o viață decentă, atunci de ce mâncați pe furiș brânză de capră?!
Mai mulți: Noi?
Toma (amețit): Așa am apucat din străbuni
Iacob: Atenție! atenție! vin mirii! (din Hollyștea ies Aras și Lea miri urmați de un operator care filmează, reporterul cu microfonul, și un lăutar cu vioara. Lea face turul mesei sărutându-se și ciocnind cu mesenii)
Reporter: Sunteți ctitorul studiourilor cinematografice Hollyștea; cum vă simțiți în această dublă postură: de om de afaceri și soț al vedetei numărul unu?
Aras: responsabil, extrem de responsabil!
Reporter: Vă rugăm să detaliați
Aras: Lea m-a ales pe mine dintre atâția monștri sacri!; acest lucru mă obligă în primul rând s-o fac fericită, iar în al doilea rând să mă dedic prosperității Hollyștei.
Reporter: Considerați că Lea și Hollyștea au puncte comune?
Aras: Firește! Lea este cel mai celebru cadavru, iar Hollyștea este născătoarea acestui tip de rol; așadar amândouă sunt unice în industria filmului.
Reporter: Vă pun o întrebare indiscretă: vă doriți copii?
Aras: Deocamdată, nu! ne suntem suficienți unul celuilalt!
Lea (revine pe întrebare): Oh! nu pot să-mi stric condiția fizică! cel puțin, deocamdată!
Reporter: Apropos de condiție fizică: cum vă mențineți această superbă siluetă?
Lea: O, nimic mai simplu: mănânc pe apucate și fac dragoste pe săturate! (chicotește)
Reporter: Și soțul?
Lea: așa e! va trebui să-i schimb obiceiurile el cam mănâncă pe săturate! și
Aras: Să mergem iubito, suntem așteptați.
Reporter: Vă mulțumim pentru interviu și casă de piatră!
(Aras și Lea se îndepărtează spre meseni; reporterul vine în față cu operatorul care continuă să filmeze.)
Dragi telespectatori, vă invităm să urmăriți în fiecare seară emisiunea noastră de reportaje interesante, palpitante, incitante prin ineditul lor. La revedere! (își strâng aparatele și intră în curte.)
Aras (către meseni): Prieteni, nu puteam să-mi încep luna de miere fără să vă mulțumesc că sunteți alături de mine.
Teclu: păi, se poate!
Aras: Vreau să beau un pahar de vin cu voi, care m-ați înțeles și m-ați ajutat în momentele dificile (face un semn chelnerului care aduce o sticlă și o desface; pune în două pahare din care vor bea Toma și David)
Toma (aparte): și-ăsta vorbește la trecut!
Aras (ia de pe masă două pahare care erau pline deja, unul pentru el, celălalt pentru Lea) David, Toma, (le pun în mână paharele umplute special): mai ales cu voi am dus greul acestei societăți; vă mulțumesc din inimă! (ciocnesc, beau)
David (râzând): dar să știi că nu renunț la ideea mea cu superevidența de care ți-am vorbit! am bănuielile mele, nu te superi că ți-o spun!
Toma (amețit bine): Corect!
Aras (înțelegător): Sper să mai avem timp de discutat (face semn lăutarului care scârțâie la vioară Mulți ani trăiască, toți sunt în picioare, cântă; Aras și cu Lea trec pe la toți, își iau rămas bun și intră în Hollyștea, apoi se închid porțile după ei; în gălăgia generală, Toma începe să sughită.)
Teclu (către Toma): Te pomenește cineva. (Toma cade lat) Ce faci, omule te-ai îmbătat!
Sima: A amestecat băutura.
(David începe să strănute)
Iacob: Noroc! ai stat în curent. (David cade ca și Toma) ce naiba-i cu ăștia? (se duce la ei, îi zgâlțâie) Să știi că ăștia au murit! (Sima îi cercetează și el; se apropie și Teclu cu Sava)
Sima: Ceva nu-i în regulă! prea se moare din sughiț și din strănut!
Sava: În vremurile noastre totul e posibil
(din când în când muzica se aude mai tare, însoțită de râsete și ovații)
Iacob: Acuma ce facem cu ei?
Teclu: Mai lasă-i, poate-și revin.
Sima: Ai înnebunit? sunt morți, cum să-și revină?
Teclu: eu nu văd că sunt morți!
Sima: Nu vezi de beat ce ești! Sava, ar trebui să-i chemi pe Flora și Antipa
Sava: Am pornit!
Sima: vezi cum le spui, să nu-i sperii! (Sava iese)
Iacob: ce mai contează dacă se sperie sau nu! (arătând către morți) da ce i-o fi apucat pe amândoi deodată?!
Teclu: i-a apucat separat pe unul sughițul, pe altul strănutul (râde prostește; începe să sughițe) Aoleu! m-a apucat și pe mine! îmi vine rândul (e speriat)
Sima (umor negru): ce mai stai? dă-i drumul!
Teclu (îi trece sughițul): Du-te naibii de prost!
Sima: prost-neprost, ți-a trecut sughițul
(intră Flora, Remus, Antipa)
Flora (intrând): e-o prostie; nu poate fi adevărat!
Antipa (cercetându-i): nici mie nu-mi vine-a crede! și totuși
Teclu: Le-o fi căzut greu ceva din mâncare ori din băutură
Remus: Amândurora? greu de crezut!
Flora: poate c-au fost ajutați să le cadă greu! poate că-i stăteau în gât cuiva unde-i Aras?
Iacob: La nunta lui, unde vrei să fie? (intră Sava cu doi polițiști)
Polițist 1: Nimeni nu mișcă! (către Teclu care-i stă în drum) dă-te la o parte!
Teclu (încearcă să se dea la o parte fără să miște) nu pot amândouă deodată! (Polițist 2 îl ia ca pe un manechin și-l mută din loc) Mulțumesc! (cei doi polițiști desenează cu cretă conturul celor doi morți, măsoară distanțe, etc.)
Polițist 1: Luați-i! Duceți-i la morgă! (masa e debarasată urgent, i se scoate tăblia pe care sunt întinși David și Toma, apoi sunt duși afară; în scenă rămân: Flora și Iacob)
Flora: Aras a fost aici?
Iacob: Da, a ciocnit un pahar de vin cu noi.
Flora: Asta e! cred că în paharul acela de vin stă misterul! (se uită la paharele răsturnate de-a valma; dezamăgită) ah, s-au amestecat! (de dincolo răzbate zgomotul petrecerii) numai Aras avea interesul să-i înlăture deveniseră incomozi, nu mai aveau încredere în el
Iacob: te gândești că el i-a omorât?
Flora: la ce altceva mă pot gândi?! de multă vreme a devenit tiranic și impulsiv nu permite nimănui să-i controleze afacerile și apoi, poveștile astea cu arme
Iacob: arme cu capse și cartușe oarbe!
Flora: droguri
Iacob: ași! prafuri de combătut constipația; ți-o spun eu, că am fost curios
Flora: Atunci, de ce-au murit David și Toma? (se ambalează) cine i-a omorât? cine? doar nu-ți închipui c-au murit de moarte bună!
Iacob: La urma urmelor, nici o moarte nu e bună
Demetru (vine alergând): Flora Flora David și Toma dorm pe rupte! cineva le-a pus somnifer în vin așa zice doctorul!
Flora (nu realizează): Poftim? nu e momentul să faci glume proaste.
Demetru: nu-i glumă proastă, zău că nu-i! sforăie amândoi, că dacă ar tăcea muzica, s-ar auzi!
Flora: Atunci totul e-o comedie! de-acum încolo ne putem aștepta la orice: soarele să răsară la apus găinile să ouă nuci de cocos iar Aras să ia premiul Nobel pentru pace!
Scena 5
(În dreapta este o terasă ca o dantelărie albă, cu parasolar sub care se află câteva mese și fotolii cochete printre plante mari, exotice; la una din mese se află Sammiel așezat comod; își desface corespondența; ruleta este la locul ei; intră Lea)
Sammiel, Lea, Aras
Lea (intrând): Ai vorbit cu Aras?
Sammiel: De nenumărate ori (nu-i dă atenție)
Lea (ușor enervată): Întreb dacă ai vorbit acum.
Sammiel (întârzie cu ochii pe scrisori): Acum, nu!
Lea: vrea să-ți vorbească.
Sammiel (pauză): Ce-l împiedică? (continuă să nu-i dea atenție)
Lea (tot mai enervată): afacerile merg prost (Sammiel continuă să-și citească corespondența) Hollyștea e pe ducă oamenii își cer banii înapoi (același joc; Lea schimbă tactica; se apleacă spre el atingându-l cu bustul) Sunt așa de interesante hârtiile astea? (el tace) Sammiel Sammiel uite acum observ că ești cel mai interesant bărbat din Hollyștea cum am putut fi așa de oarbă (se lipește tot mai mult de el) mă tulburi profund (Sammiel intră în joc și tacticos îi pipăie sânii, șoldurile etc ea geme fals)
Sammiel (dându-i drumul brusc; cu glas de gheață): Ai o uzură fizică și morală avansată (revine la scrisori)
Lea (vexată) Drept ce mă iei: mașină de spălat rufe? automobil? nu-ți plac sânii mei, așa-i? sunt prea mici îți lasă gura apă după ăia cu silicon, așa-i? dar când expiră termenul de garanție, ce faci cu ei? îi dai din nou la umplut?
Sammiel (în contrast cu patetismul ei): Când dumnezeu a făcut perechea primordială, a scăpat din vedere firavele tertipuri ale Evei; o credea prea delicată ca să poată face vreun rău; de-atunci, micile ei slăbiciuni au devenit atât de mari, încât omenirea este roaba patimilor și a pidosnicelor apucături. Imprevizibil final! (către Lea) vezi-ți de drum; am treabă.
Lea (și-a revenit): Omenirea nu putea deveni atât de coruptă dacă Adam nu susținea cu tot entuziasmul, slăbiciunile Evei, prin propriile lui slăbiciuni; și-acum îmi văd de drum dar să nu-mi stai în cale. (vrea să iasă dar se răzgândește; dinspre Hollyștea vine Aras; își desface rochia, își ciufulește părul ca și când a fost agresată de Sammiel) Ai venit la timp, omul ăsta e o brută în stare latentă!
Aras (fără prea mare entuziasm): Te informez încă o dată că ea este nevastă-mea
Sammiel (râde): Dă-o la second-hand, poate câștigi ceva (schimbă tonul) Cu ce-ți pot fi de folos?
Aras: Ai început să mă calci pe nervi cu apucăturile tale de ființă superioară, că nu-ți pot zice om; (Sammiel tace privindu-l amuzat) ai căzut pe capul nostru nu știu de unde, te-ai căpătuit aici și-ai vrea să-ți devenim slugi preaplecate iar tu să huzurești în îmbuibare și desfrâu și-ai mai vrea
Sammiel (fără patetism, dar ferm): Destul, Aras, destul! Dacă am venit aici și-am făcut bune sau rele, nu ție nu vouă trebuie să vă dau socoteală; v-am găsit în simplitatea traiului și minții voastre și v-am făcut să înțelegeți că binele și răul sunt ca vorba dulce și gândul păgân, ca binecuvântarea și blestemul, ca otrava care face bine când e puțină și ucide când e prea multă; v-am învățat că există un lucru cu care poți cumpăra orice, chiar și candoarea copiilor; și v-am mai învățat că fiecare om, din propriul lui preaplin se adapă ca să fie binecuvântat sau blestemat de ceilalți
aras: Ne-ai făcut să înțelegem multe, așa e, dar mai ales răul
Sammiel: altfel cum ați fi prețuit binele?
Aras: gândul păgân
Sammiel: altfel cum v-ar fi alinat vorba dulce?
Aras: blestemul
Sammiel: altfel cum v-ați fi bucurat de binecuvântare?
Aras: ai împrăștiat otrava între noi!
Sammiel: Inexact! otrava e mai veche decât mine, a netezit calea multora înainte de venirea mea aici eu v-am învățat s-o folosiți ca antidot.
Aras: Trufia ta e fără margini, asta te va pierde
Sammiel: bagă de seamă la ceea ce te va pierde pe tine!
Aras: Tu, doar tu faci tot ce poți ca să mă aduci în pragul dezastrului!
Sammiel: n-am ridicat nici măcar un deget; singur ți-ai făcut-o, deși te-am avertizat
Aras: Ai făcut-o din ciudă când ai văzut că Hollyștea prospera fără ajutorul tău!
Sammiel: Pesemne te așteptai la felicitări; la ce ți-ar fi folosit oricum ai fi ajuns tot aici, adică în pragul falimentului.
Aras: Nu-i adevărat cine ți-a spus?
Sammiel: nu era nevoie să-mi spună nimeni; se vedea fără efort.
Aras: Nu zău, Sammiel, de ce mă urăști atâta?
Sammiel (amuzat): de ce crezi, oare, că am sentimente? de ce ești convins că ești important pentru altcineva decât pentru tine? ai putea s-o întrebi pe Lea dar ai grijă că șobolanii părăsesc corabia când simt că se scufundă
Lea: Ce vrei să spui? (Sammiel n-o bagă în seamă)
Aras: Nu-l lua în seamă, dragă, vorbește vorbe
Sammiel (foarte serios): Aras, faci tot ce poți să arunci pământul ăsta în aer sub propriile tale picioare și nici măcar nu-ți trece prin cap că ai putea să faci din el un paradis!
Aras (râde): Ascultă Sammiel, vorbești de parcă ai fi frate cu Dumnezeu (râde)
Sammiel (imperturbabil): În fiecare familie există o oaie neagră dar pe lângă tine, negreala mea pălește; ai în tine mai multe resurse de a face rău decât mi-am putut eu imagina tu și alții ca tine.
Aras: Iar tu ești întruchiparea bunătății!
Sammiel: Nu! departe de mine acest gând; eu sunt doar o dimensiune a conștiinței acestei lumi; o față a adevărului celui cu o mie de fețe; dar fără mine lumea și-ar pierde rațiunea propriei existențe (scurtă pauză) și-acum, vă rog un lucru; lăsați-mă singur, am treabă.
Scena 6
(Terasa cu ruleta în dreapta; în stânga, ruina Hollyștei; gardul nu mai este, doar câteva elemente amintesc de ce-a fost; într-o rână atârnă firma Studiourile Cinematografice etc Aras, neglijent îmbrăcat, bărbos, bea suc; Teclu, Iacob, Sima pe lângă el, dar nu neapărat pe scaune.)
Aras, Iacob, Teclu, Sima
Flora, Demetru, Sammiel
Teclu: Mai bei unu?
Aras: Ba!
Sima: ce plictiseală!
Iacob: ne lipsește Hollyștea
Aras: falimentul ce să-i faci
Sima: n-ai ce-i face! (pauză)
Teclu: Asta-i concurența!
Aras: da asta-i!
Teclu: de fapt, cine ți-a făcut-o?
Aras: nu știu ăsta cu localul și cu magazinele și cu banca
Sima: cine-o fi?
Iacob: e-un mister! (pauză)
Teclu (bea dintr-un pahar suc): ar fi bună niște brânză de capră.
Sava: a ajuns mai scumpă ca halvaua
Teclu: ori ca parfumul Coco Chanel
Aras (nostalgic): Lea se parfuma cu din-ăsta
Teclu: ce-o mai fi făcând?
Sima: cadavre, ce altceva!
Iacob: cu cine-a fugit?
aras: cu un guru
Iacob: cu cine?
Aras: guru un fel de șef de sectă.
Sima: ăla de mirosea de la o poștă?!
Teclu: pesemne aducea a Coco Chanel
Iacob: Altfel, femeie subțire!
Teclu: așa e! (către Aras) bine c-ai scăpat de ea! (pauză)
Sima: ce plictiseală!
Teclu: te distrezi la noapte; vezi un film interzis minorilor.
Sima: voi le-ați văzut?
Iacob: văzut ceva!
Teclu: curiozitatea!
Sima: caprele mele erau mai discrete
Teclu: alte vremuri!
Sima: da, alte vremuri! (pauză, intră Flora)
Flora (se oprește, se uită pe rând la toți, dar se pare că nimeni nu reacționează cum ar vrea ea; scoate o scrisoare și o tot joacă în mâini; tușește): Sunteți numai voi?
Teclu: Cine-ai mai vrea să fie?
Flora: n-a venit nimeni? n-a plecat nimeni?
Teclu: am venit noi, da încă n-am plecat! (pauză; Flora răsucește scrisoarea în mâini)
Sima: A adus poșta vreo veste proastă?
Flora: cineva mi-a trimis o scrisoare
Iacob: vreun admirator; vrei s-o citești?
Flora: la naiba! de la o vreme se întâmplă tot felul de lucruri misterioase; uite, (arată scrisoarea) cineva îmi dă întâlnire aici zice că e ceva important. Mă gândeam la vreunul din voi.
Teclu: vai de mine! dar dacă vrei, alege!
Flora: Atunci cine? (din spatele scenei apare Sammiel, este același tip rece și distant)
Sammiel: Ce importanță are cine a făcut gluma; contează că ești aici!
Flora (dezamăgită): Iarăși tu! credeam că te-ai rătăcit pe cărările lumii.
Sammiel: Nu-ți place prezența mea
Flora: Ești personificarea ghinionului; tu și banii tăi!
Sammiel: îți stă bine când ești patetică, dar, crede-mă, nu e cazul!
Flora (ironia lui o enervează): Cum îți permiți să mă ironizezi? (fulgerător îi aplică cunoscuta piedică dar Sammiel se aștepta; o apucă bine în brațe)
Sammiel (serios): E vremea să pricepi că sunt lucruri mai importante decât măruntul tău orgoliu; ai fost chemată aici pentru unul din aceste lucruri esențiale și vreau să termin repede ceea ce este de terminat, măcar că pe mine timpul nu mă presează
Flora: pesemne vreo nouă comédie
Sammiel: mă crezi în stare de orice! sunt în stare de orice! Acum, însă, nu este vorba despre mine; (pauză) Știi bine că omul nu-și alege soarta; uneori are impresia că și-o alege, dar nu și-o alege! (ironic) a fost scutit de libertatea de a hotărî asupra acestui domeniu! Comod pentru unii! Incomod pentru alții!
Flora (agasată): Nu prea înțeleg ce legătură are cu mine
Sammiel: Există, totuși, un moment în viața omului unul singur când trebuie să hotărască repede dacă zice da sau nu! și care înseamnă să câștige ori să piardă tot (pauză) Acesta este momentul tău
Flora: Nu, zău! ce lucru mare aș avea eu de câștigat?!
Sammiel: să zicem, viitorul!
Flora: speculații lingvistice!
Sammiel: Nu, nu sunt speculații; ți se oferă o șansă. Societatea care l-a eliminat pe Aras (Aras reacționează, Sammiel îi adresează un zâmbet și un salut elegant) este o afacere solidă, cu investitori importanți; eu sunt obligat să plec pentru multă vreme, n-are importanță unde
Flora: deci a ta este societatea asta! tu ai ruinat Hollyștea!
Sammiel: Hollyștea a fost o anecdotă; s-o lăsăm în lumea anecdotelor; (reia) așadar, fiind nevoit să plec, întreaga afacere va rămâne în mâinile tale așa s-a hotărât.
Flora: în mâinile mele! în nici un caz! mi-a mai rămas atâta minte să judec limpede!
Sammiel: Nu te grăbi să zici nu! ai avantajul că te poți bizui pe patru bărbați puternici împreună sunteți o echipă!
Flora: Ia nu mă mai îmbrobodi! ca atunci cu bănuții tăi strălucitori
Sammiel (zâmbind discret): e mult de-atunci ai devenit altcineva; vreau să-ți precizez că eu ies definitiv din joc dacă acest lucru te liniștește.
Flora (îndoială) mi-e teamă! nu, nu pot! (lumina se estompează pe ceilalți și se concentrează pe ei doi, țesând în jurul lor un fel de vrajă)
Sammiel: Acesta e momentul tău când poți decide între da și nu când o poartă se deschide, iată, în drumul tău doar o fracțiune de secundă atâta cât să te strecori cu hotărâre prin ea spunându-ți: fie ce-o fi! trebuie să văd cum este dincolo de ea! (o duce ușurel spre ruletă) uite, aici e roata norocului; dacă nu te poți hotărî, lasă-te în seama ei ia de pe masă un jeton dă-mi și mie unul, și-acum să punem miza; (Flora face totul ca în transă; cei patru vin până-n marginea cercului luminos, privind cu curiozitate) Sima! învârtește roata!
Sima: Jocurile sunt făcute! (învârtește cu putere; roata se învârtește mult; atmosferă tensionată asupra căreia domină calm Sammiel) Treisprezece roșu! e numărul tău!
Flora (aiurită): da e numărul meu (pauză)
Sammiel: Ești o femeie norocoasă! acum e rândul meu să ies din scenă la timpul hotărât. (o ia de umeri, o împinge ușurel spre intrarea în local, ale cărui uși se deschid) ești așteptată (se-ntoarce către ceilalți; schimbare de lumină) domnilor, adio tuturor! (salută elegant, dispare în spatele scenei; schimbare de lumină. Dinspre ruinele Hollyștei vine alergând Demetru; ține în mână o pungă uriașă)
Demetru: Aras! hei Aras! uite; uitați-vă ce-am găsit printre ruinele Hollyștei! (scoate din pungă uriașa căciulă de staroste, o pune pe masă și o netezește cu tandrețe) era acoperită de cârpe și gunoaie.
Teclu: Ia te uită! ai adus-o la timp; vedeți, așa e cu noi oamenii, astăzi pierdem, mâine câștigăm; Aras, băiete, te investim din nou staroste al ciobanilor! (împreună cu ceilalți înfundă căciula pe capul lui Aras, care se zbate urlând, spre marele lor amuzament)
Cortina