Iulian CĂTĂLUI
„Cutia cu maimuţe”, de Vasile Şelaru-Un roman misterios
Recent, a apărut cel de-al treilea roman al scriitorului braşovean Vasile Şelaru, intitulat „Cutia cu maimuţe” (Bucureşti, Ed. „Vox”, 2007), după anti-romanele „Şarpe în iarbă” (1997) şi „Pământul ne rabdă pe toţi” (2000). De data aceasta, „Cutia cu maimuţe” este un roman pur şi simplu, cu nuanţe poetico-simbolice, care poate fi citit pe mai multe paliere ori straturi narative care se desfac precum foiţele de ceapă güntergrass-iene. La primul strat sau nivel avem de-a face cu un roman filosofic, care porneşte de la consideraţiuni morale, existenţiale, kierkegaardiano-sartriene despre suflet şi nu numai: „Nu credeam că vor veni şi acele zile când îmi voi cerceta sufletul. Când mă voi întreba dacă sunt pe acest pământ asemeni tuturor vieţuitoarelor doar pentru a-mi procura hrană, a-mi face o familie, adică a perpetua specia, a munci şi apoi a muri pur şi simplu”. Abisala reflecţie filosofică este, însă, întreruptă de o întrebare abruptă care te izbeşte necruţător: „Să fie oare omul doar o perfectă fabrică de făcut căcat?”. (Întrebarea putea fi, totuşi, pusă mai delicat, mai poetic). Al doilea nivel, palier sau cat al discursului romanesc e unul realist, social, eroina Mara (aluzie ironică la eroina romanului „Mara” de Slavici? În romanul slavician, Mara este o femeie rămasă văduvă cu doi copii Persida şi Trică, cărora le doreşte tot binele din lume!), ziaristă braşoveancă la cotidianul local „Cartier” (care deţinea şi un post TV localo-regional, cu aceeaşi denumire), rubrica „monden” (ce i se potrivea ca o mănuşă), doreşte să-i ia un interviu culturalo, zguduitor misteriosului artist plastic Friedrich Ritter von Bor Bömches (să fie oare pictorul, graficianul şi fotograful sas Friedrich Ritter Bömches von Boor, născut în 1916 la Braşov sau actorul sas, stabilit în Germania, Friedrich Bernd Ritter Bömches von Boor, născut la Braşov în 1944? Noi credem că ar fi o mixtură, o sinteză umană a ambelor personalităţi!) şi să facă şi un film documentar TV cu acesta, la locuinţa artistului, numită „Casa Verde” (exact ca romanul lui Mario Vargas Llosa, numai că acolo era un... bordel!). Mara merge şi la vernisajul artistului sas, cu strămoşi teutoni, de la sala „Victoria” (de fapt Galeriile „Victoria” de pe B-dul Victoriei, dar în roman credem că e vorba, totuşi, despre sala „Arta” de la Muzeul de Artă), unde poposesc tot felul de mondeni ciudaţi: dr. Daniel Servus, analistul politic Tom, arhitectul Ticuşan, tarlatanul colonel Firu sau poponarul (ori bulangiul, cum ar spune sardonic-acuzator un Vadim Tudor!) Iuliu, căruia îi plăcea să epateze în public. Plecând de la expoziţie, dr. Daniel zis şi „Doc”, moare misterios, după ce îi arătase Marei că ştie să îmblânzească şoimi, să râdă şi să vorovească, în acelaşi timp, cu semeţele paseri, „undeva spre câmp înspre comuna Hărman”, la faţa locului (în apropierea clădirii „Modarom”!) venind şi băgându-se în seamă un „poliţist criminal”, dar şi un „gardian cu pulanul în mână”! După decesul lui Doc, în Braşov irump vezuviano-etnian zvonurile, ştirile şi bârfele cele mai terifiante, deschizându-se „cutia cu maimuţe” (care ar putea fi o aluzie la „Cutia Pandorei”?!). La al treilea nivel narativ, Mara descoperă un jurnal misterios, de fapt un „Caiet” (Mara ar fi vrut să-i dea titlul „Amintiri din burta mamei”), care conţine poveşti, istorii despre iniţierea în copilărie sau adolescenţă, în multe pasaje, eroina „Cutiei cu maimuţe” recunoscându-şi propria viaţă, viaţă care în intimitatea ei e un secret pe care fiecare trebuie să-l care cu sine şi dincolo de această lume haină, crudă. Finalul romanului şelarian este la fel de misterios: înţelegem sau nu, viaţa avea să continue, „fiecare om, indiferent de statutul social sau cultural, rămâne o taină”. Mesajul, oricum ar fi („destinul e scris într-o carte sau într-un cip întipărit în carne şi un program de urmărit”, spune autorul) e acelaşi: „destinul omului e hotărât încă înainte de a se naşte”. Romanul „Cutia cu maimuţe” este unul misterios, reflexiv, predominant poetic şi plin de semnificaţii, fiind cel mai bun, de până acum, al scriitorului Vasile Şelaru.