GRECIA

Tematic ceea ce ne prezintă această expozitie este în special peisajul. Cu toate acestea pictorii nu rămân la o simplă descriere. Elementele constitutive, aşezări umane, biserici, mănăstiri şi peisaje marine se transformă prin intermediul libertăţii de remodelare ale artiştilor în forme picturale unde culoarea este dominantă. Albastrul intens al mării se află în deplină concordanţă cu verdele copacilor, cu roşul cald, puternic al ţiglelor de ceramică, al aşezărilor, cu ocrurile calde ale zidurilor, iar toate aceste culori emană în nuante când vibrant puternice când în nuante reţinute, constituind fără îndoială principalul mijloc de expresie( Vasile Mureşan, Hadnagy Gabriela). Efectele de lumină sunt redate prin tonuri calde puse în tuşe largi. Aspectele din natură apar ca nişte pete luminoase, lângă alte pete ceva mai întunecate care se scot reciproc în valoare. Umbra este considerată şi ea o altă nuanţă a unei culori, find ea însăşi o culoare în general de nuanţă slab albăstruie sau violetă, redată printr-o executie simplă, sigură.

O temă din natură nu e ceva invariabil, nu rămâne mereu aşa cum e văzută într-un anumit moment ci depinde în primal rând de lumină, paleta artiştilor se luminează. Tonurile nesigure dispar, predomină câteva tonuri vii, aproape pure, simple, juxtapuse astfel că verdele provine din galben şi albastru, amestecate chiar pe pânză(Voichiţa Mureşan). Peisajele denotă o tehnicitate plaineristă abordată cu succes de pictura universală a lui JOHN SELL COTMAN, RICHARD WILSON, FRANCIS TOWNE, pentru ca apoi să se recurgă la o preocupare constană pentru organizarea spatiului, centralitate, echilibru într-un cuvânt rigoare. Alteorie se creează senzatia că materia colorată este aplicată numai şi numai cu cutitul pe paletă şi fără amestec prealabil obtinându-se prin această tehnică şi modulatie, şi valoratie şi efecte de volum şi spatiu (Marcel Naste). Culorile mai apoi interferează făcând să comunice planurile suprafetei pictate astfel încăt contururile lucrurilor se estompează treptat. Rezultatul fiind obtinut prin stabilirea unor acorduri între tonalităţile foarte discrete, cum ar fi variantele de gri şi roz (Zajzon Noemi, Neagoi Sofia).

Insă remarcabil rămâne cum de fiecare dată artiştii au simtit spiritul locului, starea lui particulară, între desenul care aproximează şi culoarea care identifică pentru a surprinde prezentul lucrurilor.